I don’t know how she does it

Ieri am lasat copiii in grija sotilor, care s-au adunat la un gratar (+gradinita) si ne-am dus la cinema. Sa vedem cum se descurca Sarah Jessica Parker in rol de mama cu servici solicitant in noul film “I don’t know how she does it”. Sincer, nu aveam mari asteptari de la film, dar am zis ca e o ocazie perfecta sa iesim cu fetele, mai ales ca nu am mai fost impreuna la cinema tocmai de la SATC 2 (2 ani in urma o_O).

Am ajuns la cinematograf, cumparat cate o sticla de apa plata, raspuns cu “NU” categoric la intrebarea ispititoare “Would you like anything else?” cu ochii lipiti de inghetzata din vitrina (clatita cu ciocolata imbucata 5 minute mai devreme a avut suficiente calorii ne-necesare), si am fugit spre sala noastra.

Cat avansam in semi-intuneric spre locurile noastre (reclamele deja rulau), din pura curiozitate am zis sa numaram cati barbati vedem in sala. 3. Probabil stau cu copiii, ca ai nostri :) Ne asezam comod, verificam daca nu avem cumva cate vreun missed call sau sms de la jumatatile-dadace si aruncam telefoanele (puse prealabil  pe silent) la fundul gentilor.

boicot desenelor animate depresive!

What’s wrong with the cartoon movie makers??? De la o vreme s-a pornit o “moda” la filme cu desene animate care sunt exagerat de incarcate cu mesaje filosofico-existentiale, intr-atat de profunde incat sa “gruzeasca” si un adult echilibrat emotional. Sincer, ma enerveaza aceasta tendinta. Filmele respective, desi bune, sunt total  NEPOTRIVITE pentru publicul lor tinta – copiii. Le consider niste creatii pretentioase ale unor producatori prea dornici sa iasa in evidenta cu orice pret, inclusiv deprimandu-i pe cei mici. Rusinica!

Invictus

Morgan Freemand si Matt Damon in Invictus

Filmul asta era de mult timp pe lista mea “de privit”, dar nicidecum nu ajungeam sa-l vad.  Si in zadar. Morgan Freeman si Matt Damon in roluri principale. Regizor – Clint Eastwood. Cum sa nu intrige?

Actiunea de desfasoara in Africa de Sud la inceputul guvernarii lui Nelson Mandela. O tara dezbinata de segregatie rasiala, unde pana mai ieri albii si negrii au trait in lumi paralele, ce nu se intersectau. Denuntarea apartheidului, desi un salt salt inainte, risca sa agraveze si mai mult divizarea in societate. Negrii, eliberati peste noapte de asuprire, erau dornici de revanse mici si mari. Albii, ingrijorati si speriati de radicalitatea schimbarii, asteaptau ca tara sa se duca de rapa. Nici pomina de “rainbow nation”.