36 de motive

Zilele acestea vom sarbatori ziua lui de nastere. El este omul care ma face fericita practic in fiecare zi. Cu fiecare zi, il iubesc tot mai mult si mai mult. De ce? Iata:

photo: Walter Sanders

  • Pentru codul lui de onoare intransingent
  • Pentru cum imparte oamenii in cei cu care poti merge in “razvedka” si ceilalti
  • Pentru cum ma tine de mana atunci cand adormim
  • Pentru ca e in stare sa faca orice isi pune in gand, chiar si ceea ce nu a mai facut niciodata
  • Pentru perfectionismul lui care uneori ma nebuneste si pentru ca nu accepta jumatati de masura
  • Pentru cum zaboveste atunci cand vede ca imi schimb haina Continue reading
Advertisements

Folclor despre tata nostru

Daca postarea precedenta a fost despre odor, m-am gandit sa scriu si despre sotul meu. De mai demult ma gandeam sa-i dedic un textulet Superman-ului meu, dar imi iese prea personal. De aceea am decis sa ma impart cu mici poezioare despre el, tata nostru, nascocite spontan, inspirate din varii circumstante din rutina* noastra de familie. In fond, folcorul trebuie conservat, nu? :)

Vine de la lucru tata
Si ne-aduce ciocolata.

Tata nostru-i pofticios
Fara dulce cade jos.

Continue reading

fara termen de expirare

Cum sarbatorim aniversarea de casatorie? Nicicum. Nu am facut-o in mod special niciodata. Cand am decis sa ne casatorim, a doua zi am depus cererea la oficiul starii civile si exact peste o luna am devenit sot si sotie. Mai devreme se putea doar cu spaga. Pentru mine pasul respectiv nu insemna decat o evolutie naturala a relatiei. Evenimentul era semnificativ in masura in care marca trecerea la o urmatoare etapa si nicidecum o finalitate – “gata! m-am maritat!”

Poate gandul asta nu prea are sens, dar sarbatorirea zilei in care am luat certificatul de casatorie ar insemna ca trebuie sa celebrez  si ziua in care am ridicat actul de identitate.

Imi amintesc cum amicele (pe atunci necasatorite) se agitau in anticiparea primei noastre aniversari, si cat de dezamagite au ramas realizand ca nu planificam chef cu mese intinse si toasturi pompoase.

Noi doi nu simtim necesitatea sa marcam aniversarea. Mai ales nu in mod public. Uneori se intampla sa uitam de ziua respectiva, dar ne amintesc parintii si prietenii cu memorie mai buna, care ne suna sau ne trimit sms-uri cu felicitari. Radem de cat de uituci suntem, ne daruim cate-un sarut in plus si spunem: ei las’ca la anu’.

Tot asa au trecut mai multi “la anu” si am ajuns la aniversarea de cositor. De bine ce eram determinati sa nu lasam jubileul de zece ani sa treaca pe langa noi, circumstantele au vrut ca in ziua X sa fim departe unul de altul.

Ei las’ca la anu’ :)

Cand am revenit din deplasare, el mi-a zis ca s-a umplut golul din casa.

Aniversari vor mai fi. Fie ca mariajele fericite sa nu aiba termen de expirare.

Chiulangiii

Pe vremea studentiei nu am considerat chiulitul de la ore ca ceva nedemn de mine. La ocazii ‘potrivite’ nu stam mult pe ganduri si cu usurinta schimbam aula de studii pe alte destinatii, care imi pareau mai atragatoare in momentul respectiv.

Fara a fi un scop in sine, chiulitul imi oferea o placere eliberatoare, placerea de a fi libera sa fac ce vreau si nu doar ceea ce trebuie.

Fast forward…

Continue reading