Mesaj roz (completat)

Octombrie este luna mondiala de lupta impotriva cancerului la san.

Cancerul poate afecta pe oricine.

Direct sau prin oamenii dragi.

In ultimii ani, datorita investitiilor sporite in cercetare, tratamentele impotriva cancerului devin tot mai eficiente si numarul de cazuri cu happy-end este tot mai mare.

Din pacate insa, incidenta cazurilor de cancer continua sa creasca.

Fiind depistat la timp, cancerul are mai putine sanse sa distruga vieti, trupuri, suflete.

Ah, da. Uitasem sa includ clipul de mai jos, featuring mai multi barbati bine :)  Continue reading

Advertisements

Acum

Imi trece cate o data gandul ca ceva nu este in regula cu mine. Am cancer cu metastaza, doctorul spune ca nu stie cat timp mai am, dar dincolo de implicatiile situatiei, traiesc probabil cele mai fericite zile de pana acum…  Sunt nebuna?

Nu mai lucrez. Imi dedic tot timpul meu familiei si mie. Imi face o imensa placere sa pregatesc in voie dejunul si sa-mi trimit odorul ciufulit la scoala. Sa fac cafeaua de dimineata, sa citesc stirile pe net stand pe canapea, in timp ce Mihai lucreaza alaturi la afacerea pe care a pornit-o cateva luni in urma. Sa merg la plimbare, la cinema, la un ceai cu prietenele. Surprinzator – dar am o agenda sociala destul de incarcata, nici nu mi-am dat seama cata lume se gandeste la mine.

Dupa standardele mele vechi – nu fac nimic (util). De fapt – savurez fiecare zi.

Diagnoza mea nu ma face tare diferita de oamenii sanatosi. Nici ei nu stiu cate zile mai au. Nimeni nu stie.

Acum sunt vie si traiesc frumos.

noutati

e soare, cer senin. nu e prea cald. briza de aer proaspat patrunde prin geamul deschis si imi mangaie fata, gatul, imi umple plamanii cu oxigen. dimineata perfecta. asa imi place sa ma trezesc.

vinerea trecuta am primit o veste cam socanta – cancerul meu a revenit. in ficat. nu e de bine. au urmat investigatii suplimentare, biopsii cu ace lungi, scanari in aparate sofisticate, analize, discutii, termeni medicali noi, planuri de tratament. de luni revin la chimioterapie. adio parul meu cretz :)

vacanta este anulata. de fapt amanata. sunt foarte calma. ma surprinde si pe mine calmul, si ma bucura. partea buna e ca alte organe nu au fost afectate. cu tratamentele din ziua de azi cancerul devine ca o boala cronica, cu care lumea poate trai.

in plus, am mare incredere in forta mintii mele, in yoga, in meditatie, in puterea naturii si in alimentatie sanatoasa.

am nevoie doar de ganduri bune – happy thoughts!

Evrica, leoaica si oita bleaga

Sunt o fricoasa. Aceasta este “evrica” mea de azi. Dupa ce am invins cancerul, mi-e frica sa re-incep a trai. Ma tem ca in momentul in care ma voi relaxa si viata imi va pare din nou mai dulce decat laptele condensat, bastardul de cancer va recidiva.

In ultimul an si ceva am auzit o tona de laude pentru curajul cu care am infruntat boala. Dar nu prea am avut de ales, nu? Mi-am luat avant sa revin la viata “normala”. Yuu-huu! I’m a survivor! Iar apoi, cam in jurul primei aniversari de la diagnoza, m-am poticnit (din nou). Doctorii imi explicau ce inseamna stresul post-traumatic, iar eu ma gandeam “asta se intampla in melodrame, nu in viata mea”…
Continue reading

Fara regrete

Am citit daunazi un articol despre cele mai raspandite regrete ale oamenilor care isi traiesc ultimele zile, adunate intr-o carte de catre o sora medicala care ingrijeste bolnavii in stadiu terminal.  Ce sa zic. Recent am trait sentimente asemnatoare.  Stiu ce simte un om aflat in standoff cu tipa cu coasa. Am avut ocazia sa ne privim lung una pe alta, ca in jocul “cine clipeste primul”.

O astfel de experienta iti desfunda bine creierii, te face sa privesti altfel la lumea din jur, sa-ti pui intrebari la care pana atunci nu te-ai gandit niciodata, fiind prea absorbit de lucruri mai “relevante” pe moment sau crezand ca ai timp sa indrepti  maine pasii mai strambi de astazi.

De data aceasta tipa m-a lasat sa inving. Dar privind in ochii ei am simtit cu fiecare celula ca prezentul isi justifica pe deplin numele si este intr-adevar un dar. Unic si irepetabil. Viata e ceea ce se intampla ACUM. Ziua de maine nu este garantata pentru nimeni. Ti-o poate fura o masina iesita de dupa colt, un cancer sau un tsunami. Grijile pentru ziua de maine iti rapesc prezentul.

Am tradus mai jos topul celor mai frecvente regrete pe ultima suta de metri, preluate de the Guardian din cartea sus mentionata. Fiind unde sunt azi, sunt privilegiata sa pot spune “Deja vu”… Luckily, pentru mine acestea sunt constatari simtite pe propria piele, ce nu au ajuns sa se transforme in regrete.  Continue reading

sat nam

“People come into your life for a reason, season or lifetime” – scrie periodic o amica pe Facebook, cam de fiecare data cand un oarecare personaj isi incheie rolul rezervat in viata ei. Desi imi pare rasuflata pana la banalitate, saptamana trecuta aceasta vorba mi se invartea in cap ca o mantra, a carei putere magica se afla (d)in repetitie, care iti deschide adevaruri noi in fraze vechi.

Atunci cand (credem ca) punem un punct, nu avem de unde sa stim daca o anumita persoana si-a incheiat cu adevarat partitura din soap-opera noastra. Nici macar nu putem fi siguri ca rolul pe care l-a jucat sau il joaca un om e unul adevarat, anume acela pe care credem noi ca i l-a repartizat providenta.  Continue reading

eat that!

Saptamana aceasta inchei capitolul meu roz. Mai bine zis inchei tratamentul, caci de acum incolo, viata mea va avea intotdeauna o nuanta de roz. Inca sunt in procesul de invatare de lectii de pe urma ‘aventurii’ mele din ultimele 9 luni.

Cea mai complicata lectie este despre cum sa gasesti acel mijloc de aur, care sa-ti ofere liniste fara a sacrifica senzatia de implinire.

La nici 2 saptamani de revenire la munca in regim part-time, mi-am luat avant prea mare.

‘Unde te grabesti?, ma intreaba doctorul. Buna intrebare. Chiar. Unde ma grabesc?

I’M A SURVIVOR! Eat that, stupid cancer!