Great food is like great sex

Ce relatie aveti cu mancarea? Eu o ador! Conditional, evident. Ador pasional mancarea buna. Pentru mine este important sa savurez ceea cu ce ma alimentez. Fiecare inghititura consumata trebuie sa fie delicioasa, sa-mi trezeasca prin aroma, gust si textura papilele palatului. Decat sa mananc ceva searbad, prefer sa molfai o bucata de paine cu apa.

Mancarea buna nu trebuie sa fie neaparat vreun fel pretentios “a la ble-blu-bla…” gatit de vreun bucatar cu stelute Michelin, desi, trebuie sa recunosc, ador sa descoper surprizele gustative dintr-o portie minuscula de peste, sau legume, sau muschi fraged, servita cu niste accesorii comestibile care seamana mai degraba a niste opere de arta moderna decat a mancare. Mancare savuroasa poate fi si o banala pizza sau niste fasole prajite ca la mama acasa. Depinde cum sunt gatite.

Cand fac cumparaturi imi place sa observ ce produse si-a ales persoana ce sta in fata mea la platit. Se poate spune destul de multe despre om in functie de ce-si pune in cos. Unele cosuri sunt pline cu conserve si semi-fabricate de calitate nutritiva indolenica. Plictisitor, sec si trist. Continue reading

Advertisements

thank you for not smoking

Lupta cu fumatul se intensifica la New York. De ieri aprinderea unei tigari in parc, pe plaja sau in orice alt spatiu public al fresco este ilegala si il poate costa pe nefericitul dependent de nicotina o amenda de 50 de dolari. Interdictia a fost introdusa mizandu-se in primul rand pe bunul simt al fumatorilor, cu speranta ca acestia se vor autoconforma noilor reguli. Deh, Bloomberg nu va crea un detasament special de politisti care sa umble prin scuaruri pentru a amenda fumatorii rebeli.

Ramane de vazut care va fi succesul acestei  initiative. Personal o sustin si tare sper Londra sa urmze exemplul Big Apple-ului. In iulie se fac 4 ani de cand fumatul in localurile din Londra a fost interzis. Imi amintesc cat de neverosimila parea aceasta idee pe atunci. Cum adica sa mergi la o bere sau la un cocktail si sa nu poti sa savurezi pe deplin bautura alternand-o cu fumuri trase alene din tigara?! Continue reading

barfoteca

Descoperire mare au facut savantii, de data aceasta nu cei britanici, ci americani  – barfele infuenteaza felul in care privim oamenii. Literalmente. Zvonurile negative asociate cu o persoana ne fac sa fim mai atenti la aceasta, privnd-o mai lung decat pe cineva despre care am auzi informatie pozitiva sau neutra. Fair enough. Pe cine intereseaza ca astazi am citit trei ziare? Dar v-ati uita mai atent la mine daca  as spune ca am iesit din magazin uitand sa le platesc, nu-i asa? :)

Autorii studiului, publicat saptamana aceasta de revista Science, sustin ca barfa reprezinta o predilectie naturala a omului, care are si o functie social-informationala.  Zvonurile negative ne ajuta sa identificam potentialii inamici, persoanele care (fie pur teoretic) ar putea sa ne dauneze intr-un mod sau altul. Prin zvonuri si barfe noi valorificam experienta altora, ceea ce ne ajuta sa evitam calcatul pe grebla cu propriul piciorus. Deci ne alegem cu un cucui mai putin si un pantof mai intreg.

Hai sa nu barfim despre cat de novator si revolutionar este acest studiu si sa recunoastem ca la toti ne place o barfa buna. Si e ok cu doua conditii – daca: 1) nu se barfeste din malitiozitate si 2) nu se barfeste cu oricine.

I learnt from the best (men) ;)

prima mea dragoste, puppy love, acea de pe la 13-14 ani, era nascut intr-o zi cu taica-meu. deci din start, relatia era sortita esecului :) era un baiat frumos si buclucas, total nepotrivit pentru noua eleva eminenta din clasa ce eram. of, ce-am mai bocit din cauza lui. copil rau era, iar eu eram indragostita. el se juca cu mine, iar eu sufeream. apoi imi aparea la usa si eram cea mai fericita. cand ne-am sarutat prima data (primul meu sarut “adevarat”) mi-am dorit sa se opreasca timpul in loc. bine ca nu s-a oprit. cate as fi pierdut :)

Continue reading

lost & found (sau fetzele Londrei 2)

Cand ma simt pierduta, imi place sa ratacesc pe strazile Londrei. Intotdeauna descoper ceva nou. La orice cotitura poti da peste vreo cladire magnifica, o alee necunoscuta sau vreun parculet secret, la doar doi pasi de agitatia metropolitana.

Astfel de mici descoperiri ma fac sa realizez ca inca mai sunt atatea lucruri de aflat, despre oras, despre mine, despre viata (chiar daca uneori am impresia ca le-am vazut pe toate). Realizarea respectiva este foarte pacifica. Intotdeauna este un colt de strada, o cotitura, dupa care te asteapta vreo dezvaluire noua, care pune totul intr-o perspectiva diferita, neasteptata, promitatoare.

Continue reading