Evrica, leoaica si oita bleaga

Sunt o fricoasa. Aceasta este “evrica” mea de azi. Dupa ce am invins cancerul, mi-e frica sa re-incep a trai. Ma tem ca in momentul in care ma voi relaxa si viata imi va pare din nou mai dulce decat laptele condensat, bastardul de cancer va recidiva.

In ultimul an si ceva am auzit o tona de laude pentru curajul cu care am infruntat boala. Dar nu prea am avut de ales, nu? Mi-am luat avant sa revin la viata “normala”. Yuu-huu! I’m a survivor! Iar apoi, cam in jurul primei aniversari de la diagnoza, m-am poticnit (din nou). Doctorii imi explicau ce inseamna stresul post-traumatic, iar eu ma gandeam “asta se intampla in melodrame, nu in viata mea”…
Continue reading

Advertisements

ante-Craciun

Bagandu-mi adanc piciorul in superstitii si frica de deochi, vreau sa anunt ca aceasta saptamana este una magica.

In oficiu lumea, care inca nu a evadat in concediu, umbla mai casual la port si la suflet. Se rade mai zgomotos, muzica se asculta in boxe si nu in casti, se pranzeste mai in voie, cu desert drept bonus sufletului. Numarul de emailuri a scazut dramatic. Azi dupa 12 nu am primit decat doua mesaje relevante – unul de confirmare a pranzului cu o prietena, celalat de la baiatul din mail room, care ma anunta ca mi-a a venit un colet de la amazon (continutul acestuia va ajunge sub brad).

Pe strada se pare ca toata lumea are un singur obiectiv – a finaliza cumparaturile de Craciun. Acus ma alatur si eu lor pentru a realiza misiunea Curcanul. Prealabil mi-am facut “notita mintala” ca la anul sa iau exemplu de la colegii englezi si sa-mi comand curcanul din noiembrie.

Imi place perioada aceasta, cu mai putine frunti incretite, cu zambete mai largi, cand lumea mai reduce din viteza si isi aminteste de altfel de valori.

sclipici

OMG! Astazi e prima zi de decembrie. DECEMBRIE! Ultima luna a anului. Anul se termina, iar eu am impresia ca abia am inceput a-l trai. Parca nu sunt gata de totaluri si rezolutii. Stati un pic. Nu ma luati asa de repede!

Partea buna e ca am ajuns aici, caci nu atat de demult nu vedeam nimic dupa septembrie.

Partea si mai buna e ca peste cateva zile implinesc 33! Am de gand sa bifez aceasta varsta cu un V gras si prea multa sampanie. Imi pare faina cifra 33. Simetrica. Stralucitoare.

De la o bucata de vreme au inceput sa ma atraga lucrurile cu sclipici. Mi-am scos de la fundul cutiei cateva bijuterii de aur pe care nu le-am purtat de vreo 4 ani, mi-am amintit de pantofii mei bronz. Printr-o coincidenta ciudata cateva din ultimele achizitii in garderoba sunt cu paiete si fire aurii. Dau vina pe aura luminata :)

Pentru o doza de stralucire, drive, un barbat frumos si femei superbe (cam slabutze) tastati play:

eat that!

Saptamana aceasta inchei capitolul meu roz. Mai bine zis inchei tratamentul, caci de acum incolo, viata mea va avea intotdeauna o nuanta de roz. Inca sunt in procesul de invatare de lectii de pe urma ‘aventurii’ mele din ultimele 9 luni.

Cea mai complicata lectie este despre cum sa gasesti acel mijloc de aur, care sa-ti ofere liniste fara a sacrifica senzatia de implinire.

La nici 2 saptamani de revenire la munca in regim part-time, mi-am luat avant prea mare.

‘Unde te grabesti?, ma intreaba doctorul. Buna intrebare. Chiar. Unde ma grabesc?

I’M A SURVIVOR! Eat that, stupid cancer!

sfarsit de vara

Se duce vara. Duca-se. Chiar nu ma emotionez ca pleaca. Chiar as putea asculta A-HA si “Summer moved on” fara ca refrenul sa-mi provoace acces de tristete acuta.

It’s time to come clean and make sense of everything, vorba cantecului ascultat pe repeat zilele acestea. S-au adunat atatea. De unde sa ma apuc?..

Franturi de ganduri nocive, interzise, alungate cu vehementa inainte de a reusi sa le duc pana la capat… Durere surda pentru prietenii pierdute si descoperiri neasteptate de prietenii noi. Dor zadarnic de ochii care s-au inchis si pe care nu-i voi mai vedea niciodata… Realizarea faptului ca in pofida la toate, daca as avea de ales inca o data, as merge pe exact aceeasi cale, nu as schimba nimic; ca in ciuda incercarilor, ma consider in continuare fericita. Sentimentalism ridicol vs. impermeabilitate emotiva. Frica vs. sfidare. Fatalism. Nihilism. Pofighism. Optimism.

O iau incet de la un capat si le deznod eu pe toate, fara a spune “niciodata” si fara a judeca. Rolul de victima nu este al meu.