Cand oul invata pe gaina

Cred ca fiecare parinte ajunge la un moment sa realizeze, scarpinandu-se la ceafa, ca procesul de educare/invatare e o strada cu sens dublu. Educandu-ne copiii descoperim ca si noi, adultii, avem ce invata de la cei mici. Despre ei, despre noi, despre adevaruri simple aproape uitate in tumultul maturitatii.

Odorul meu e inebunit de origami. Totul a inceput de cand a invatat sa faca avioane si barcute din hartie.  De atunci plierea hartiei a depasit limitele unui hobby si a devenit o adevarata pasiune. Ii cunoaste pe nume pe cei mai vestiti maestri origami, stie de unde se poate de gasit hartie de origami veritabila – Washi, a adunat o colectie decenta de carti despre origami (ultima cantareste peste 2 kg si are 700 de pagini), urmareste pe youtube canalele oficiale ale autorilor preferati, care posteaza regulat video cu modele noi de origami, a invatat cateva cuvinte in japoneza si viseaza sa mergem in vacanta in Japonia.

Modelele pe care le face devin din ce in ce mai complicate si eu ma minunez cata rabdare are – poate sta ore in sir, indoind o foaie de hartie de 15×15 cm in 30 de randuri verticale, orizontale si pe diagonale, ca apoi sa o transforme intr-o sfera, un dragon sau mai stii ce. Cand nu-i reusesc figurile, se enerveaza, da vina pe instructiunile neclare la pasul 231, dar nu renunta.  Se aseaza din nou, examineaza a 10-ea oara pasul 231 si eventual ii reuseste.

This slideshow requires JavaScript.

Invat de la el despre perseverenta si pasiune. Cand esti inarmat cu ele – poti realiza lucruri frumoase.

Advertisements

I don’t know how she does it

Ieri am lasat copiii in grija sotilor, care s-au adunat la un gratar (+gradinita) si ne-am dus la cinema. Sa vedem cum se descurca Sarah Jessica Parker in rol de mama cu servici solicitant in noul film “I don’t know how she does it”. Sincer, nu aveam mari asteptari de la film, dar am zis ca e o ocazie perfecta sa iesim cu fetele, mai ales ca nu am mai fost impreuna la cinema tocmai de la SATC 2 (2 ani in urma o_O).

Am ajuns la cinematograf, cumparat cate o sticla de apa plata, raspuns cu “NU” categoric la intrebarea ispititoare “Would you like anything else?” cu ochii lipiti de inghetzata din vitrina (clatita cu ciocolata imbucata 5 minute mai devreme a avut suficiente calorii ne-necesare), si am fugit spre sala noastra.

Cat avansam in semi-intuneric spre locurile noastre (reclamele deja rulau), din pura curiozitate am zis sa numaram cati barbati vedem in sala. 3. Probabil stau cu copiii, ca ai nostri :) Ne asezam comod, verificam daca nu avem cumva cate vreun missed call sau sms de la jumatatile-dadace si aruncam telefoanele (puse prealabil  pe silent) la fundul gentilor. Continue reading

crestem “free range”

Eveniment mare in familia noastra astazi! Odorul a fost lasat sa mearga singur la scoala. El visa la aceasta zi de mult timp, mai ceva ca vrabia la malai. De jumatate de an incoace nu trecea o zi fara ca sa aduca in discutie aceasta tema.

“Mam, eu pot sa merg singur la scoala. I’ll be fine. Eu-s mare. When will you let me? Din septembrie? 6 copii din clasa noastra merg singuri, chiar si Mark care traieste tocmai mai departe de Tesco…”

Continue reading

boicot desenelor animate depresive!

What’s wrong with the cartoon movie makers??? De la o vreme s-a pornit o “moda” la filme cu desene animate care sunt exagerat de incarcate cu mesaje filosofico-existentiale, intr-atat de profunde incat sa “gruzeasca” si un adult echilibrat emotional. Sincer, ma enerveaza aceasta tendinta. Filmele respective, desi bune, sunt total  NEPOTRIVITE pentru publicul lor tinta – copiii. Le consider niste creatii pretentioase ale unor producatori prea dornici sa iasa in evidenta cu orice pret, inclusiv deprimandu-i pe cei mici. Rusinica! Continue reading

de la pici adunate

Nu stiu cum la voi, dar la mine ziua e posomorata si iata ca a inceput si sa ploua. Cautand un mesaj vechi, am dat decateva notite cu declaratii de-ale odorului mai vechi si mai recente, care daca nu au dispersat norii, cel putin mi-au intins un zambet pe fata.

5 ani

Fiind la servici primesc un telefon prin care cei de la scoala ma anunta ca baiatul a cazut si s-a lovit la cap si ma roaga sa vin sa-l iau, asa, just in case. Zbor ca pe aripile vantului, ajung si-l vad cu un cucui rosh-albastru pe jumatate de frunte. El ma vede ingrijorata si zice: “Mam’, asta a fost o aterizare de urgenta”.

Continue reading

Adevarul despre Mosu’

Saptamana trecuta odorul meu a aflat adevarul despre Mos Craciun. Tinand cont de faptul ca dezvaluirea cum ca Mosu’ nu exista a fost probabil cea mai dura dezamagire a copilariei mele, ma temeam de momentul in care ii va veni randul si baiatului meu sa infrunte realitatea.

Simteam cu buca stanga ca Craciunul 2010 a fost ultimul in care am mai reusit sa pastram magia povestii asa cum este ea la inceput. Si ca probabil nici nu e cazul sa perpetuam iluzia, oricat de frumoasa nu ar fi aceasta. Dar cum sa o faci galant? Singura mea strategie a fost sa nu o fac in timpul sarbatorilor. Poate la vara, cand vom sta cu burta la soare…

Continue reading