Tea and toast

Daca aveti un 4 minute libere, ascultati acest cantec. Daca aveti mai mult timp, cautati pe youtube si alte piese scrise si interpretate de Lucy Spraggan (Last Night, Facebook, Mountains). Ea este una din participantii in concursul X-factor in acest an in UK. Are vreo 20 de ani si un talent de povestitor de care mai rar intalnesti.

Pentru ea privesc acest concurs si abia astept sa am piesele ei pe ipod.

When the skies are looking bad, my dear

And your heart’s lost all its hope

After dawn there will be sunshine

And the dust will go

The sky will clear, my darling

I wake up with the one I love the most

And in the morning I will make you up

Some tea and toast

Advertisements

interviu

Daca am tot renuntat la anonimat, poftim si un interviu mai vechi pentru revista online pentruea.md, care a considerat ca merit sa fiu bagata un pic in seama :)  Interviul a fost realizat prin email in decembrie 2010 si publicat in ianuarie 2011.

***

De aproape 2 ani este ofiţer de presă la Bancă Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. La Chişinău, Ina Coreţchi a fost jurnalistă şi a lucrat o perioadă în domeniul relaţii cu publicul, iar de 5 ani locuieşte împreună cu familia în Londra.

Cum te-ai adaptat la viaţa londoneză şi cum se simte familia ta în Marea Britanie?

— Vizitasem Marea Britanie înainte de a ne stabili aici. Poate din această cauză nici n-am avut acele dificultăţi de adaptare. Ştim de unde venim şi cine suntem. Asta nu ne împiedică să ne construim mai departe viaţa în ţara care ne-a devenit noua “acasă”. Armand, fiul meu de 9 ani, a pus cel mai bine punctul pe “i” în acest sens, când mi-a declarat într-o zi: “Eu sunt englezovan”.

citeste mai mult aici.

36 de motive

Zilele acestea vom sarbatori ziua lui de nastere. El este omul care ma face fericita practic in fiecare zi. Cu fiecare zi, il iubesc tot mai mult si mai mult. De ce? Iata:

photo: Walter Sanders

  • Pentru codul lui de onoare intransingent
  • Pentru cum imparte oamenii in cei cu care poti merge in “razvedka” si ceilalti
  • Pentru cum ma tine de mana atunci cand adormim
  • Pentru ca e in stare sa faca orice isi pune in gand, chiar si ceea ce nu a mai facut niciodata
  • Pentru perfectionismul lui care uneori ma nebuneste si pentru ca nu accepta jumatati de masura
  • Pentru cum zaboveste atunci cand vede ca imi schimb haina Continue reading

Folclor despre tata nostru

Daca postarea precedenta a fost despre odor, m-am gandit sa scriu si despre sotul meu. De mai demult ma gandeam sa-i dedic un textulet Superman-ului meu, dar imi iese prea personal. De aceea am decis sa ma impart cu mici poezioare despre el, tata nostru, nascocite spontan, inspirate din varii circumstante din rutina* noastra de familie. In fond, folcorul trebuie conservat, nu? :)

Vine de la lucru tata
Si ne-aduce ciocolata.

Tata nostru-i pofticios
Fara dulce cade jos.

Continue reading

Marte? Venus? Pamant.

Ca sa vezi! Cica barbatii sunt totusi de pe Marte, iar femeile de pe Venus. Un proaspat studiu despre sexe a ajuns la concluzia ca femeile si barbatii au totusi personalitati distincte si trasaturi de caracter fundamental diferite.  Femeile sunt mai  sensibile, mai afectuoase si mai receptive, in timp ce barbatii tind sa fie mai stabili emotional, mai vigilenti, mai dominatori, mai rationali.

Cum altfel am explica faptul ca cei mai multi ingineri sunt barbati, iar femeile prevaleaza in scoli si gradinite?

Noul studiu,  despre care a a scris ieri The Telegraph, toarna apa la moara stereotipurilor de gen, sustinand ca teoria cum ca intre profilurile de personalitate de barbati si femei exista doar diferente minore a aparut in urma unei cercetari bazate pe o metodologie gresita (!).  Continue reading

sclipici

OMG! Astazi e prima zi de decembrie. DECEMBRIE! Ultima luna a anului. Anul se termina, iar eu am impresia ca abia am inceput a-l trai. Parca nu sunt gata de totaluri si rezolutii. Stati un pic. Nu ma luati asa de repede!

Partea buna e ca am ajuns aici, caci nu atat de demult nu vedeam nimic dupa septembrie.

Partea si mai buna e ca peste cateva zile implinesc 33! Am de gand sa bifez aceasta varsta cu un V gras si prea multa sampanie. Imi pare faina cifra 33. Simetrica. Stralucitoare.

De la o bucata de vreme au inceput sa ma atraga lucrurile cu sclipici. Mi-am scos de la fundul cutiei cateva bijuterii de aur pe care nu le-am purtat de vreo 4 ani, mi-am amintit de pantofii mei bronz. Printr-o coincidenta ciudata cateva din ultimele achizitii in garderoba sunt cu paiete si fire aurii. Dau vina pe aura luminata :)

Pentru o doza de stralucire, drive, un barbat frumos si femei superbe (cam slabutze) tastati play:

Tamisa si stampila primariei

Clapham Junction e una din regiunile londoneze ce vibreaza de energia tinerilor profesionsisti, suficient de boemi pentru a se mandri ca stau in sudul Tamisei si a respinge drept niste pretentii snoabe convingerea nord-londonezilor cum ca partea lor a orasului ar fi mai nobila. Ah, eterna dezbatere – nord versus sud. Ca de obicei, adevarul e mai nuantat. Si in sud, si in nord exista regiuni in care iti asumi riscuri grave daca iesi la plimbare la ora nepotrivita, la fel cum si pe un mal si pe celalalt al raului exista zone pentru care nu-ti ajung cateva vieti ca sa aduni bani de casa.

Sambata high street-ul din Clapham Junction este neincapator pentru musuroiul de oameni ce iese la bine-meritata odihna dupa o saptamana de alergatura in tempoul nebun al metropolei. Strada principala e ingusta, dar fermecatoare prin multitudinea de cafenele artizanale, restaurante trendy si buticuri independente. Pe marginea carosabilului comerciantii care inca nu au apucat sa-si deschida magazinase proprii isi instaleaza tarabele de la care propun trecatorilor salamuri, peste proaspat, mancaruri traditionale englezesti (exista si din astea) ori accesorii hipiote pentru biciclete.  Continue reading