The Shard – ciobul Londrei

Avand in arsenal un Ochi (London Eye), un Castravete (the Gerkin) si o Ceapa (Lonodn City Hall), aseara Londra si-a prezentat noul accesoriu – the Shard, adica ciobul de sticla, cea mai inalta cladire din Europa. Realizata de arhitectul Renzo Piano, pe banii Qatarului, noul zgaraie nori are 72 de etaje, iar deasupra – un turn in 15 nivele. Cladirea se inalta pe malul de sud al Tamisei si cuprinde restaurante, un hotel, oficii si apartamente  de locuit mai alese. Ciobul va avea si o galerie deschisa pentru public, de unde doritorii vor putea admira Londra de la inaltime, iar aceasta placere va costa nici mai mult, nici mai putin decat 24 lire pentru adulti si 18 lire pentru copii. O nimica toata. Unii spun ca the Shard, care a costat 1.5 miliarde de lire, este un semn al lacomiei, altii vad in Ciob un simbol al spiritului rezistent al englezilor. Pe mine m-a impresionat faptul ca 95 la suta dim materialele de constructie folosite la edificarea Ciobului sunt reciclate.

Aseara m-am alaturat sutelor de gura-casca iesiti sa admire spectacolul de lumini si lazere cu ocazia inaugurarii noii cladiri. Iata niste poze. Continue reading

Pub – casa publica britanica

Vineri seara pub-urile londoneze sunt pline. Corectie. Pub-urile londoneze sunt pline de pe la mijlocul saptamanii, vineri ele devin neincapatoare. Aceste public houses sunt niste mici mecca, destinatia pelerinilor care vin pentru a se inchina sfantului week-end. Pub-uri sunt peste tot. Pana si cea mai retrasa zona rezidentiala are cate un The Crown sau King’s Head, care ii aduna pe localnici la o halba de vorba.

In city, seara dupa 7 sansele sa gasesti vreo masa libera in pub sunt minime. Dar lipsa de locuri la masa nu este o problema pentru londonezii veritabili. Oamenii stau in picioare si se relaxeaza cu paltonul pe brat, geanta pe podea intre picioare si paharul in cealalta mana.  Continue reading

ante-Craciun

Bagandu-mi adanc piciorul in superstitii si frica de deochi, vreau sa anunt ca aceasta saptamana este una magica.

In oficiu lumea, care inca nu a evadat in concediu, umbla mai casual la port si la suflet. Se rade mai zgomotos, muzica se asculta in boxe si nu in casti, se pranzeste mai in voie, cu desert drept bonus sufletului. Numarul de emailuri a scazut dramatic. Azi dupa 12 nu am primit decat doua mesaje relevante – unul de confirmare a pranzului cu o prietena, celalat de la baiatul din mail room, care ma anunta ca mi-a a venit un colet de la amazon (continutul acestuia va ajunge sub brad).

Pe strada se pare ca toata lumea are un singur obiectiv – a finaliza cumparaturile de Craciun. Acus ma alatur si eu lor pentru a realiza misiunea Curcanul. Prealabil mi-am facut “notita mintala” ca la anul sa iau exemplu de la colegii englezi si sa-mi comand curcanul din noiembrie.

Imi place perioada aceasta, cu mai putine frunti incretite, cu zambete mai largi, cand lumea mai reduce din viteza si isi aminteste de altfel de valori.

fetzele Londrei (3)

Scriam mai devreme ca Londra are multe fete. Noaptea trecuta s-a vazut cea mai sumbra fata a acestui oras: sute de mucosi fara dram de omenie, pentru care gradul de realizare se masoara in smartphone-uri, adidasi de utlim model si televizoare plasma, care nu au respect pentru munca,dar nici viata celor din jur, care stiu de drepturi si dispretuesc cu desavarsire obligatiunile, care sunt prosti ca noaptea, dar se cred pauni bengosi, pentru care notiunea de “onoare” este pervertita pana la sinistru.

Noaptea trecuta acesti mizerabili au au vandalizat, au furat, au ars, au spart, au jefuit, au intimidat.  Nu au facut-o manati de saracie. Daca era de saracie, atacau supermarketurile si nu depozitul Sony. Ei nu au avut motivatii politice. Daca protestau impotriva discriminarii, bankerilor sau politicii de austeritate, o faceau in alta parte decat in magazine de haine sportive.

Au facut-o pentru ca s-au obisnuit sa nu poarte raspundere pentru actiunile lor, pentru ca lumea nu se pune cu ei, ca-s periculosi. Astia se taie pentru un iphone si se omoara in bataie pentru £10. Deloc surprinzator, librariile nu au fost pradate.

Milioane de londonezi se intrebau aseara cum si de ce s-a admis ca violentele sa ajunga la asa proportii. O metropola ca Londra sa fie terorizata de niste pitecantropi, iar politia sa nu fie in stare sa faca fata situatiei.

Poftim imagini – http://www.bbc.co.uk/news/uk-14453918

Lumea este consternata si revoltata. Autoritatile spun ca vor face tot ce este necesar pentru a pune punct dezordinii si ca acesti criminali vor simti intreaga forta a legii. Sa vedem.

Intre timp, mii de londonezi s-au mobilizat de dimineata pentru a arata o alta fata a Londrei. Inarmati cu maturi si saci de gunoi au iesit sa stranga urmele distrugerilor. Poze via twitter, unde #riotcleanup este trendul de varf.

This slideshow requires JavaScript.

lost & found (sau fetzele Londrei 2)

Cand ma simt pierduta, imi place sa ratacesc pe strazile Londrei. Intotdeauna descoper ceva nou. La orice cotitura poti da peste vreo cladire magnifica, o alee necunoscuta sau vreun parculet secret, la doar doi pasi de agitatia metropolitana.

Astfel de mici descoperiri ma fac sa realizez ca inca mai sunt atatea lucruri de aflat, despre oras, despre mine, despre viata (chiar daca uneori am impresia ca le-am vazut pe toate). Realizarea respectiva este foarte pacifica. Intotdeauna este un colt de strada, o cotitura, dupa care te asteapta vreo dezvaluire noua, care pune totul intr-o perspectiva diferita, neasteptata, promitatoare.

Continue reading

Royal Wedding Mad

Am cedat euforiei din jur si m-am lasat si eu cuprinsa de febra nuntii regale :) Will si Kate sunt peste tot – pe drapele, pe torturi, la TV, in ziare, in emisiunile pentru copii si scrisorile pentru parinti trimise de scoala.  Nici o scapare.  Maine dimineata ne facem un dejun regal si privim THE nunta, fluturand stegulete in fata televizorului :)

Astazi am trecut gura-casca prin zona unde vor trece mirii cu tot alaiul. Vesel :)

This slideshow requires JavaScript.

fetzele Londrei (1)

Asa s-a intamplat ca dintr-odata m-am pomenit cu tare mult timp liber. Pentru prima data, nici nu stiu de cand, nu am de facut mai nimic decat sa ma “enjoy-esc” si sa o iau usurel. Job-ul asteapta, totul o sa astepte. Ciudat. Uneori chiar imi doream un astfel de repaos. Si iata-l, be careful what you wish for.

In fine, ideea e ca nu sunt obisnuita sa nu am “proiecte”. Mici sau mari, nu conteaza. Iar pentru ca obiectivele “majore” sunt puse la pastrare temporara pe polita, m-am ales cu (aproape) toate conditiile necesare pentru a incerca sa realizez multe alte planuri mai mici, pentru care nu aveam timp.

Unul dintre acestea e sa fotografiez strazile Londrei. Prin asta vreau sa prind doi iepuri dintr-o data. Unu – sa ma invat in sfarsit sa folosesc si alte setari ale aparatului decat “auto” si doi – sa prind imagini de-ale Londrei care sa redea contrastele frumoase si nu prea ale acestei metropole.  Londra are tare multe fetze…

Iata o prima serie de fotografii. La partea tehnica sunt slabutza, stiu. Nu prea pot, da-s staruiotare :) Continue reading