paradoxuri moldovenesti

Azi sunt suparata pe Moldova si moldoveni. De ce? Pentru ca:

  • Vrem sa ni se respecte drepturile, dar nu indraznim sa ne opunem badaraniei. La ce bun? Ca oricum nu schimbi nimic.
  • Vrem schimbare, dar nu suntem pregatiti de sacrificii. Schimbarea sa transforme spre bine viata noastra, dar sa nu ne impuna sa ne transformam si noi… Sa faca regula la dansi’ acolo si sa nu ne-nvete cum sa traim.
  • Vrem salarii si servicii de calitate ca-n Europa, dar ne eschivam de la plata impozitelor. Da statu ini da nie sheva?
  • Ne indignam de coruptie, iar atunci cand avem de rezolvat vreo problema, cautam relatii in institutiile de resort, care sa ne ajute. Contra unei “atentii” evident. Ne ’ntelegem noi cumva, ca suntem oameni!
  • Injuram serviciile de stat, insa dispretuim alternativa oferita de sectorul privat. Vrem investitii straine, dar il suspectam paranoic pe oricare intreprinzator ca vrea sa ne fraiereasca, si, in loc sa vedem beneficiile aduse, cautam sa socotim profitul lui. Daca imi da el mie atata, precis face mult mai mult si ma tine de prost. Hotzomanul.
  • Vrem copii eruditi, descurcareti cu gandire analitica, dar sarim sa-i punem la punct atunci cand acestia se manifesta iesind din tiparele “normale”. Stai cuminte ca toata lumea!
  • Promovam declarativ suprematia legii si mergem pe rosu pe contrasens. Tu stii cine-s eu?
  • Plecam in Europa ca-i mai bine, si-i consideram de idioti pe localnici, pentru faptul ca acestia nu incearca sa triseze sistemul si ca respecta regulile chiar si atunci cand nimeni nu-i vede. Parca-s niste retarzi.
  • Vrem sa facem afaceri cu parteneri profesionisti, dar nu dam doi bani pe etica elementara de business. O sa astepte, ca lui ii trebe mai tare.
  • Vrem realizari de invidiat, dar nu suntem dispusi sa depunem 100% de efort. Pentru ce? Las’ca-i ghini si asa rau.

Continue reading

prima vacanta in moldova

Aceste ganduri le-am notat vreo 3 ani in urma. De atunci nu am mai fost in Moldova.

Iata ca am revenit din vacanta. Prima vacanta petrecuta acasa, in RM, dupa aproape un an si jumatate de trai la Londra.

M-am intors cu o senzatie foarte stranie in suflet, pe care nicidecum nu o pot defini sau explica. E o durere pentru ceea ce este RM, pentru faptul ca parintii stau acolo, pentru faptul ca eu nu mai stau acolo, ca acolo nu mai este acasa. La un moment ma simteam atat de confuza incat parca nici noua viata de la londra nu-mi parea la fel de frumoasa ca acum 2 saptamani, de parca aveam o ciuda pe ea, o reticenta. E foarte ciudat si probabil fara sens. Acum de parca as si in convalescenta. Parca am suferit un acces de amnezie si acum incerc sa ma recuperez. Dush in casa de la londra, mirosul de prosop, view-ul din bucatarie, senzatia de racoare dimineata, mersul cu trenul la servici, venirea toamnei (a doua in aceasta tara) – toate parca sunt nishte pastile pe care trebuie sa la iau cu atentie ca sa-mi amintesc viata mea, pierduta parca zilele trecute undeva intre doua lumi.

Am ajuns sa regret ca am plecat in aceasta vacanta si sa gandesc ca nu mai merg in RM niciodata. Invit parintii aici, eu nu mai vreau sa merg acolo. Probabil peste un oarecare timp imi va fi din nou dor, iar voi ashtepta cu nerabdare plecarea in RM. Dar poate nu va fi asa. Vom trai si vom vedea.

Noi, moldovenii, prea tare suntem legati (natural sau indus) de bucatica de pamant dintre prut si nistru. Ne mistuie dorul cand santem departe, cautam mamaliga si borsh acru.

Lumea din ziua de azi e atat de cosmopolita, nu face sa te tii mortzish de tara in care te-ai nascut. De vreme ce locuim in alta parte, oare nu avem o noua patrie? Tara care ne gazdueshte nu ne o noua acasa? Multiculturalism, globalizare – sunt oare lucruri negative? Acasa e acolo unde te simti mai bine, nu conteaza pe ce latitudine si longitudine.