ultima suta de metri

Demult nu mai scriu rezolutii de revelion, cam din acelasi motiv din care nu scriu scrisori lui Mos Craciun. Sunt fata mare si nu mai cred in povesti. Stiu ca voi avea tot ceea ce voi face cu mana mea. De regula stiu ce vreau. De aceea imi doresc doar sanatate, inspiratie si ceva mai multa tenacitate.

Vreau un an mai linistit, mai bun, pentru mine si cei dragi, si pentru toata lumea.

Acum fuga la magazin pentru ultima data in 2010, mai am de luat o sticla de Martini si fructe. Ah da – inca o dilema de rezolvat – cu ce ma-mbrac diseara?  Oare ce recomandari ne dau astrele pentru tinuta dintre ani? Trebuie s-o sun pe mama. Ea stie :)

Advertisements

post-mortem

Anul acesta am ingropat o prietenie. Se pare ca aceasta demult era moarta, eu insa nu am fost informata despre trecerea ei in nefiinta. Si cand ma gandesc ca am crezut-o bine merci atata timp…

Odata cu constatarea decesului mai multe lucruri au capatat sens. Semnale pe care eu nu le vedeam, pentru care aveam explicatii si justificari absolut logice, total inconstienta de ce se intampla de fapt.

Am fost naiva? Trebuia sa fiu mai circumspecta cu persoana apropiata pe care o cunosc de jumatate de viata? Poate. Dar in acest caz eu nu era sa fiu eu.

Nici acum nu stiu ce s-a intamplat de fapt. As vrea sa inteleg. Dar nu mai conteaza. De doua ori in acelasi rau nu intri. Si slava Domnului.

Acum daca ma uit la partea plina a paharului, cred ca trebuie sa-i multumesc. Pentru ca a mai redus din ipocrizia din jurul meu, pentru ca m-a facut sa apreciez si mai mult prietenii pe care ii am.

Am amputat gangrena.

Shoppingul in doi dauneaza grav relatiei

Desi am zis de un milion de ori ca nu mai mergem la cumparaturi impreuna, se mai intampla sa calcam pe aceeasi grebla.

Ochisem recent o rochie la Zara si azi am mers sa o probez.  Cum se intampla deseori, in realitate rochia nu arata la fel de bine ca in poza de pe site. De aceea am inceput sa caut altceva. Vroiam ceva nou si basta!

Eu navigam prin magazin, el ma urma fidel si stoic. La cabina de proba a dat de mai multi camarazi de suferinta. Un grup de barbati – mai tinerei, mai in varsta –  cu fete obosit-plictisite isi asteptau  gramajoara jumatatile. Respect magazinelor care au pus fotolii la intrare in cabinele de proba, ca sarmanii macar sa-si poata odihni picioarele. Dumnezeu stie cati km au parcurs pana atunci umbland maruntzel prin mall.

Pun pariu ca fiecare din tipi se ruga ca de data asta haina sa-i vina bine femeii, ca ea sa nu-l mai chinuie cu intrebarea “Ce crezi?” si el sa poata iesi cat mai repede din magazin.

Expresia fetei lui cand ii ceri parerea despre o rochie/fusta/bluza/pantalon etc este de nepretuit: in primele fractiuni de secunda te studiaza atent incercand sa ghiceasca la ce raspuns te astepti. Daca ai o mina impasibila, il bagi in necaz. Iar de-l rogi sa aleaga intre doua sau mai multe tinute, risti sa blochezi pana si posesorul celui mai inalt IQ. Chiar si celui mai creativ dintre barbati ii vine greu sa inteleaga ca aceeasi rochie potrivita cu pantofi frumosi si accesorii acatarii  va arata cu totul altfel decat in lumina oribila a cabinei de proba in combinatie cu adidasi si ciorapi cu santa claus.

Vrei ca raspunsul lui sa fie sincer si “corect” :)

De nu – te alegi cu suparare si chiar lacrimi, iar el cu nervi si mintea de pe urma (am zis ca nu mai merg la cumparaturi cu ea!)

Continue reading

let it snow

Zapada a pus totul on hold. A acoperit drumurile si grijile. Fulgii au adus o liniste deosebita in cartier. Se aud doar chicote de copii zglobii ce sarbatoresc din plin inchiderea scolii din motive meteorologice.

Doamnele cochetele si-au pus pe cap exoticele shapci ushanka, domnii solizi si-au bagat pantalonii calcati la dunga in pasle, conductorul trenului blocat undeva intre doua statii ii distreaza cu glumite pe pasagerii care au indrazint sa iasa din casa.

Gerul a fisurat carapacea robotzeilor grabiti. Astazi nimeni nicaieri nu intarzie, chiar daca nu are nici o sansa sa fie la destinatie la timp. In regat e calm si…