Acum

Imi trece cate o data gandul ca ceva nu este in regula cu mine. Am cancer cu metastaza, doctorul spune ca nu stie cat timp mai am, dar dincolo de implicatiile situatiei, traiesc probabil cele mai fericite zile de pana acum…  Sunt nebuna?

Nu mai lucrez. Imi dedic tot timpul meu familiei si mie. Imi face o imensa placere sa pregatesc in voie dejunul si sa-mi trimit odorul ciufulit la scoala. Sa fac cafeaua de dimineata, sa citesc stirile pe net stand pe canapea, in timp ce Mihai lucreaza alaturi la afacerea pe care a pornit-o cateva luni in urma. Sa merg la plimbare, la cinema, la un ceai cu prietenele. Surprinzator – dar am o agenda sociala destul de incarcata, nici nu mi-am dat seama cata lume se gandeste la mine.

Dupa standardele mele vechi – nu fac nimic (util). De fapt – savurez fiecare zi.

Diagnoza mea nu ma face tare diferita de oamenii sanatosi. Nici ei nu stiu cate zile mai au. Nimeni nu stie.

Acum sunt vie si traiesc frumos.

Advertisements

noutati

e soare, cer senin. nu e prea cald. briza de aer proaspat patrunde prin geamul deschis si imi mangaie fata, gatul, imi umple plamanii cu oxigen. dimineata perfecta. asa imi place sa ma trezesc.

vinerea trecuta am primit o veste cam socanta – cancerul meu a revenit. in ficat. nu e de bine. au urmat investigatii suplimentare, biopsii cu ace lungi, scanari in aparate sofisticate, analize, discutii, termeni medicali noi, planuri de tratament. de luni revin la chimioterapie. adio parul meu cretz :)

vacanta este anulata. de fapt amanata. sunt foarte calma. ma surprinde si pe mine calmul, si ma bucura. partea buna e ca alte organe nu au fost afectate. cu tratamentele din ziua de azi cancerul devine ca o boala cronica, cu care lumea poate trai.

in plus, am mare incredere in forta mintii mele, in yoga, in meditatie, in puterea naturii si in alimentatie sanatoasa.

am nevoie doar de ganduri bune – happy thoughts!

Evrica, leoaica si oita bleaga

Sunt o fricoasa. Aceasta este “evrica” mea de azi. Dupa ce am invins cancerul, mi-e frica sa re-incep a trai. Ma tem ca in momentul in care ma voi relaxa si viata imi va pare din nou mai dulce decat laptele condensat, bastardul de cancer va recidiva.

In ultimul an si ceva am auzit o tona de laude pentru curajul cu care am infruntat boala. Dar nu prea am avut de ales, nu? Mi-am luat avant sa revin la viata “normala”. Yuu-huu! I’m a survivor! Iar apoi, cam in jurul primei aniversari de la diagnoza, m-am poticnit (din nou). Doctorii imi explicau ce inseamna stresul post-traumatic, iar eu ma gandeam “asta se intampla in melodrame, nu in viata mea”…
Continue reading

Sanatoasa si/sau frumoasa

Din prima zi a anului, cand stam inca semi-mahmuri in fata televizorului, imbucand din cozonacul ramas de la Craciun, suntem inundati de publicitati la dvd-uri de fitness cu vedete, programe si produse de slabit, plasture de lasat fumatul si alte inventii, mai mult ori mai putin eficiente, care promit sa ne faca mai sanatosi si mai frumosi. Acum e momentul, cand rezolutiile noastre sunt proaspete, iar noi inca suntem determinati sa le realizam (imediat ce terminam mancarea ce ne-a ramas de la masa de revelion).

Si daca detoxul si asanarea sunt acum in trend, am zis sa scriu in sfarsit despre o bataie de cap de-a mea, amintita in treacat ceva timp in urma – parabenii si fratii lor.

Nu mai tin minte cum am ajuns sa citesc despre parabeni. Pana nu demult nici nu stiam sigur ce reprezinta acestia. Am aflat. Sunt niste conservanti derivati din petrol, utilizati pe larg in industria cosmetica: methylparaben, ethylaparaben, propylparaben, butylparaben.

Am citit in nemarginitul internet despre studii care au depistat urme de parabeni in tumori canceroase. Chiar daca aceste studii au avut lacunele lor, nimeni nu neaga ca parabenii, intr-o anumita concentratie, ne pot modifica echilibrul hormonal. In special acestia pot spori nivelul de estrogen in organism, iar estrogenul este deliciul cancerului mamar. Cred ca nu e de mirare ca dupa o astfel de “descoperire” am decis sa scap de produsele ce contin ingrediente dubioase. Continue reading

intrebari retorice

Am citit ieri despre un cuplu american care a donat 42 de milioane de dolari Universitatii din Chicago pentru a crea un institut dedicat imbunatatirii relatiilor dintre doctori si pacienti.

Cei doi americani au simtit pe pielea proprie cum o buna relatie dintre medic si bolnav poate fi cruciala pentru stabilirea diagnozei corecte si, implicit, pentru succesul tratamentului. Pacientii pot furniza indici importanti despre starea lor de sanatate in cadrul discutiilor lejere, pe indelete cu doctorii.

Acum cuplul generos doreste sa vada ‘empatia si compasiunea pusa pe acelasi piedestal cu stiinta si tehnologia’. Institutul creat la initiativa lor va elabora cursuri noi pentru studentii de la medicina, cu scopul final de a le ‘conserva simtul de bunatate’ inainte ca acesta sa fie ‘dezbatut’ din ei pe parcursul studiilor si practicii. Continue reading

Zumba!

Kristina este una dintre amicele mele, o dansatoare daneza care a venit la Londra urmarindu-si visul de a deveni coreograf pentru unul din teatrele din West End. Intre timp ea participa la competitii, preda lectii particulare de dansuri si, mai nou, a devenit instructor de zumba.

Eu de mai demult vroiam sa incerc zumba, iar atunci cand Kristina a inceput sa tina ore chiar in mahala noastra, nu am mai avut pretexte sa ma mai eschivez de la un pic de exercitiu. Continue reading

capitolul roz

Nu sunt in vacanta. De vreo jumatate de an sunt in razboi, lupt impotriva cancerului la san.  Am vrut sa scriu despre aceasta lupta de mai multe ori si chiar am facut-o, dar nu am postat textele. Am incercat sa scriu si un blog separat despre capitolul meu roz, dar am renuntat. Sunt atatea de spus, dar nu stiu daca cineva ar fi interesat sa citeasca despre cancer.

O mie de ani nu m-as fi gandit ca am sa trec prin ceea ce trec acum. Statistic vorbind, nu faceam parte din vreo categorie de risc – 32 de ani, sanatoasa tun, am nascut la varsta potrivita, am alaptat, nu avem istorie de cancer in familie. Dar statistica e foarte relativa… Sa-mi bag piciorul in ea… Continue reading