Acum

Imi trece cate o data gandul ca ceva nu este in regula cu mine. Am cancer cu metastaza, doctorul spune ca nu stie cat timp mai am, dar dincolo de implicatiile situatiei, traiesc probabil cele mai fericite zile de pana acum…  Sunt nebuna?

Nu mai lucrez. Imi dedic tot timpul meu familiei si mie. Imi face o imensa placere sa pregatesc in voie dejunul si sa-mi trimit odorul ciufulit la scoala. Sa fac cafeaua de dimineata, sa citesc stirile pe net stand pe canapea, in timp ce Mihai lucreaza alaturi la afacerea pe care a pornit-o cateva luni in urma. Sa merg la plimbare, la cinema, la un ceai cu prietenele. Surprinzator – dar am o agenda sociala destul de incarcata, nici nu mi-am dat seama cata lume se gandeste la mine.

Dupa standardele mele vechi – nu fac nimic (util). De fapt – savurez fiecare zi.

Diagnoza mea nu ma face tare diferita de oamenii sanatosi. Nici ei nu stiu cate zile mai au. Nimeni nu stie.

Acum sunt vie si traiesc frumos.

Advertisements

Chiulangiii

Pe vremea studentiei nu am considerat chiulitul de la ore ca ceva nedemn de mine. La ocazii ‘potrivite’ nu stam mult pe ganduri si cu usurinta schimbam aula de studii pe alte destinatii, care imi pareau mai atragatoare in momentul respectiv.

Fara a fi un scop in sine, chiulitul imi oferea o placere eliberatoare, placerea de a fi libera sa fac ce vreau si nu doar ceea ce trebuie.

Fast forward…

Continue reading