post-mortem

Anul acesta am ingropat o prietenie. Se pare ca aceasta demult era moarta, eu insa nu am fost informata despre trecerea ei in nefiinta. Si cand ma gandesc ca am crezut-o bine merci atata timp…

Odata cu constatarea decesului mai multe lucruri au capatat sens. Semnale pe care eu nu le vedeam, pentru care aveam explicatii si justificari absolut logice, total inconstienta de ce se intampla de fapt.

Am fost naiva? Trebuia sa fiu mai circumspecta cu persoana apropiata pe care o cunosc de jumatate de viata? Poate. Dar in acest caz eu nu era sa fiu eu.

Nici acum nu stiu ce s-a intamplat de fapt. As vrea sa inteleg. Dar nu mai conteaza. De doua ori in acelasi rau nu intri. Si slava Domnului.

Acum daca ma uit la partea plina a paharului, cred ca trebuie sa-i multumesc. Pentru ca a mai redus din ipocrizia din jurul meu, pentru ca m-a facut sa apreciez si mai mult prietenii pe care ii am.

Am amputat gangrena.

Advertisements

I love you, man!

Prima data am auzit de bromance cam un an in urma. Citisem oarecum intrigata un articol despre prietenia stransa intre barbati, dar am ramas destul de sceptica. Amicitie, camaraderie – da. Bromance – ce mai inventie mai e si asta?…

Ei unde s-a mai vazut ca doi barbati in toata firea sa fie intr-atat de legati unul de altul incat sa se usuce de dorul celuilalt daca nu se vad cateva zile, sa mearga periodic ‘out’ in doi pentru a-si povesti ‘prikoalele’ si ofurile acumulate, iar dupa astfel de iesiri sa mai stea la taifas la telefon cate o jumatate de ora.

Continue reading

vechii prieteni

In fiecare zi primul lucru pe care il fac atunci cand ajung la servici e verificarea cutiei postale, celei electronice. In cele cateva secunde cat se incarca pagina dupa ce introduc parola, ma trec emotii ciudate – incerc sa ghicesc daca am vreun mesaj de acasa sau nu. Din pacate mai des se intampla sa nu am nimic si bucuria unui ravas cat de scrut de la oamenii dragi ma trece tot mai rar.

Asta m-a pus pe ganduri. Este oare inevitabila „inghetarea” relatiilor cu prietenii atunci cand pleci departe de ei si mai ales pentru foarte mult timp? Se pare ca da. In cazul asta, ar trebui oare si eu sa „renunt” la relatiile vechi de prietenie, adica sa le las sa „inghete” si sa nu insist asupra mentinerii lor? Sa pun punct, sa intorc fila si sa incep o noua pagina? Sa-mi vad de viata noua de aici fara a ma mai gandi la cea veche din Moldova si sa-mi caut prieteni noi?