Azi sunt suparata pe Moldova si moldoveni. De ce? Pentru ca:
- Vrem sa ni se respecte drepturile, dar nu indraznim sa ne opunem badaraniei. La ce bun? Ca oricum nu schimbi nimic.
- Vrem schimbare, dar nu suntem pregatiti de sacrificii. Schimbarea sa transforme spre bine viata noastra, dar sa nu ne impuna sa ne transformam si noi… Sa faca regula la dansi’ acolo si sa nu ne-nvete cum sa traim.
- Vrem salarii si servicii de calitate ca-n Europa, dar ne eschivam de la plata impozitelor. Da statu ini da nie sheva?
- Ne indignam de coruptie, iar atunci cand avem de rezolvat vreo problema, cautam relatii in institutiile de resort, care sa ne ajute. Contra unei “atentii” evident. Ne ’ntelegem noi cumva, ca suntem oameni!
- Injuram serviciile de stat, insa dispretuim alternativa oferita de sectorul privat. Vrem investitii straine, dar il suspectam paranoic pe oricare intreprinzator ca vrea sa ne fraiereasca, si, in loc sa vedem beneficiile aduse, cautam sa socotim profitul lui. Daca imi da el mie atata, precis face mult mai mult si ma tine de prost. Hotzomanul.
- Vrem copii eruditi, descurcareti cu gandire analitica, dar sarim sa-i punem la punct atunci cand acestia se manifesta iesind din tiparele “normale”. Stai cuminte ca toata lumea!
- Promovam declarativ suprematia legii si mergem pe rosu pe contrasens. Tu stii cine-s eu?
- Plecam in Europa ca-i mai bine, si-i consideram de idioti pe localnici, pentru faptul ca acestia nu incearca sa triseze sistemul si ca respecta regulile chiar si atunci cand nimeni nu-i vede. Parca-s niste retarzi.
- Vrem sa facem afaceri cu parteneri profesionisti, dar nu dam doi bani pe etica elementara de business. O sa astepte, ca lui ii trebe mai tare.
- Vrem realizari de invidiat, dar nu suntem dispusi sa depunem 100% de efort. Pentru ce? Las’ca-i ghini si asa rau.