Cum sa cresti o fata?

Nu stiu care a fost socoteala Univesrului in ziua in care am conceput odorul, insa atunci cand am aflat ca botzul de om purtat in burta este baiat, am rasuflat cu o oarecare usurare. Si asta nu din cauza ca sotul isi dorea baiat, ci pentru ca perspectiva de a creste o fata ma cam nelinistea.

Cu baietii intotdeauna mi-a fost mai simplu sa gasesc limba comuna. Imi era mai interesant sa patricip cu baietii la curse de biciclete prin cartier, decat sa ma joc de-a “дочки-матери” cu fetele, “pupsici” si “pasudka”.

Mama deseori imi zicea ca trebuia sa ma fi nascut baiat si nu fata. Stiu ca nu i-a fost simplu sa-mi tina in haturi “naravul”, pe care-l considera prea independent pentru o fata. Mai ales in adolescenta, cand a venit momentul sa fac un inventar al valorilor ce mi-au fost altoite de-a lungul anilor, si multe din ideile mamei au fost bagate la carantina pe termen nelimitat.

Rolul de mama a unui baiat imi parea mult mai potrivit, pentru ca habar nu aveam ce ar trebui sa fac ca sa fiu o mama buna pentru o fata, mai ales daca aceasta ar avea un caracter tipic fetesc.

Intr-un moment de digresiune lirica am incercat sa-mi imaginez care ar fi reperele dupa care m-as conduce in postura de mama a unei fetite:

Continue reading

Advertisements