Ctrl+z

In viata nu avem functia undo.  Stim asta, in principiu… In realitate, absorbiti de cautarea haotica de piese lipsa din puzzle-ul fericirii noastre, se intampla sa o luam razna. Vrem ca puzzle-ul sa fie ideal si uitam ca suntem prea terestri ca sa putem atenta la perfectiune.

Alergam, luptam, castigam, pierdem, negociem, iubim, uram, ranim, suferim si o luam de la capat. Pe parcurs ne uzam. Ni se tulbura vederea, ni se schimba gustul, ni se altereaza simturile, apar nuante….

Apoi, in plina goana dupa evazivele bucatele de fericire se intampla sa derapam. In timp ce forta de inertie ne arunca brutal in santz, indepartandu-ne de traseul nostru planificat, cautam isteric tastele Ctrl+z. Si ne amintim ca aceasta comanda nu exista…

P.S. Fericirea e mult mai putin complicata decat ni se pare noua, iar partea buna e ca functia Ctrl+y poate fi reprodusa si in viata.

Advertisements

abia astept

Azi am fost la servici. Prima data in ultimele trei luni. Am fost sa-mi vad colegii, sa ma asigur ca nu se fac prea comozi fara mine :). Seful a venit cu o noua strategie de munca si am fost sa aud ce surprize ne pregateste. Cat am lipsit, departamentul nostru s-a mutat la alt etaj. Am constatat cu placere ca toata zestrea mea a fost adusa cu grija in noul birou. Nu mi-au pierdut cocostarcul de origami (cadou de la odor:))

Am fost coplesita un pic de multe pupaturi pe obraz, cuprinzaturi si batai pe umar. Mi-am curatit inbox-ul care plesnea de prea multe mesaje. Am simtit mai acut ca-mi lipseste mersul la munca.

Abia astept. Sa revina totul la normalitate.

Zumba!

Kristina este una dintre amicele mele, o dansatoare daneza care a venit la Londra urmarindu-si visul de a deveni coreograf pentru unul din teatrele din West End. Intre timp ea participa la competitii, preda lectii particulare de dansuri si, mai nou, a devenit instructor de zumba.

Eu de mai demult vroiam sa incerc zumba, iar atunci cand Kristina a inceput sa tina ore chiar in mahala noastra, nu am mai avut pretexte sa ma mai eschivez de la un pic de exercitiu. Continue reading

capitolul roz

Nu sunt in vacanta. De vreo jumatate de an sunt in razboi, lupt impotriva cancerului la san.  Am vrut sa scriu despre aceasta lupta de mai multe ori si chiar am facut-o, dar nu am postat textele. Am incercat sa scriu si un blog separat despre capitolul meu roz, dar am renuntat. Sunt atatea de spus, dar nu stiu daca cineva ar fi interesat sa citeasca despre cancer.

O mie de ani nu m-as fi gandit ca am sa trec prin ceea ce trec acum. Statistic vorbind, nu faceam parte din vreo categorie de risc – 32 de ani, sanatoasa tun, am nascut la varsta potrivita, am alaptat, nu avem istorie de cancer in familie. Dar statistica e foarte relativa… Sa-mi bag piciorul in ea… Continue reading