carti necitite

Una dintre temele de discutie abordate cu regularitate cu Katya, colega mea de alaturi, tine de recomandari de carti. De regula dimineata, cat sorbim din cafeaua trezitoare inainte ca ziua de munca sa ia turatii. Ne impartim cu ultimele descoperiri si dezamagiri, povestim ce carti am mai vazut la co-navetishtii din tren, facem schimb de carti. Ieri i-am adus-o pe Anna Gavalda ‘I wish someone was waiting for me somewhere’ (Multumesc, Diana, pentru recomandare, Gavalda s-a lipit tare de sufletul meu).

Nu stiu cum, ultima data am ajuns sa discutam despre cartile pe care nu le-am citit, mai bine zis, nu le-am terminat de citit. Toti avem din astea. Daca ma gandesc bine, in momentul de fata am vreo 5 carti incepute. Poate 8. Nu stiu exact cate. La unele am renuntat, la altele planific mai sper sa revin. Continue reading

I don’t know how she does it

Ieri am lasat copiii in grija sotilor, care s-au adunat la un gratar (+gradinita) si ne-am dus la cinema. Sa vedem cum se descurca Sarah Jessica Parker in rol de mama cu servici solicitant in noul film “I don’t know how she does it”. Sincer, nu aveam mari asteptari de la film, dar am zis ca e o ocazie perfecta sa iesim cu fetele, mai ales ca nu am mai fost impreuna la cinema tocmai de la SATC 2 (2 ani in urma o_O).

Am ajuns la cinematograf, cumparat cate o sticla de apa plata, raspuns cu “NU” categoric la intrebarea ispititoare “Would you like anything else?” cu ochii lipiti de inghetzata din vitrina (clatita cu ciocolata imbucata 5 minute mai devreme a avut suficiente calorii ne-necesare), si am fugit spre sala noastra.

Cat avansam in semi-intuneric spre locurile noastre (reclamele deja rulau), din pura curiozitate am zis sa numaram cati barbati vedem in sala. 3. Probabil stau cu copiii, ca ai nostri :) Ne asezam comod, verificam daca nu avem cumva cate vreun missed call sau sms de la jumatatile-dadace si aruncam telefoanele (puse prealabil  pe silent) la fundul gentilor. Continue reading

intrebari retorice

Am citit ieri despre un cuplu american care a donat 42 de milioane de dolari Universitatii din Chicago pentru a crea un institut dedicat imbunatatirii relatiilor dintre doctori si pacienti.

Cei doi americani au simtit pe pielea proprie cum o buna relatie dintre medic si bolnav poate fi cruciala pentru stabilirea diagnozei corecte si, implicit, pentru succesul tratamentului. Pacientii pot furniza indici importanti despre starea lor de sanatate in cadrul discutiilor lejere, pe indelete cu doctorii.

Acum cuplul generos doreste sa vada ‘empatia si compasiunea pusa pe acelasi piedestal cu stiinta si tehnologia’. Institutul creat la initiativa lor va elabora cursuri noi pentru studentii de la medicina, cu scopul final de a le ‘conserva simtul de bunatate’ inainte ca acesta sa fie ‘dezbatut’ din ei pe parcursul studiilor si practicii. Continue reading

eat that!

Saptamana aceasta inchei capitolul meu roz. Mai bine zis inchei tratamentul, caci de acum incolo, viata mea va avea intotdeauna o nuanta de roz. Inca sunt in procesul de invatare de lectii de pe urma ‘aventurii’ mele din ultimele 9 luni.

Cea mai complicata lectie este despre cum sa gasesti acel mijloc de aur, care sa-ti ofere liniste fara a sacrifica senzatia de implinire.

La nici 2 saptamani de revenire la munca in regim part-time, mi-am luat avant prea mare.

‘Unde te grabesti?, ma intreaba doctorul. Buna intrebare. Chiar. Unde ma grabesc?

I’M A SURVIVOR! Eat that, stupid cancer!

crestem “free range”

Eveniment mare in familia noastra astazi! Odorul a fost lasat sa mearga singur la scoala. El visa la aceasta zi de mult timp, mai ceva ca vrabia la malai. De jumatate de an incoace nu trecea o zi fara ca sa aduca in discutie aceasta tema.

“Mam, eu pot sa merg singur la scoala. I’ll be fine. Eu-s mare. When will you let me? Din septembrie? 6 copii din clasa noastra merg singuri, chiar si Mark care traieste tocmai mai departe de Tesco…”

Continue reading

despre nimic concret si fara titlu

Am trecut plutind prin prima saptamana intreaga de munca. “Plutind” in sens pozitiv si “intreaga” in sensul de 5 zile, dar lucrate cate 4 ore deocamdata. O iau usurel.

El, DJ-ul meu personal prin cumul, mi-a compilat muzica pentru iPod, si dimineata ies din casa cu “I’m on the edge of glory!” in urechi. A stiut el ce muzica sa-mi aleaga, supermanul meu.  Da cel mai tare m-am amuzat cand in cashti a inceput sa-mi cante Чай вдвоем – “Ласковая моя” :)

Saptamana aceasta m-am inscris la sport intr-un club cu fitze. Nu ca as fi eu fitzoasa, dar firma ne plateste o parte considerabila din costul abonamentului, asa ca nu ma alint si iau ce mi se da :).  Continue reading