capitolul roz

Nu sunt in vacanta. De vreo jumatate de an sunt in razboi, lupt impotriva cancerului la san.  Am vrut sa scriu despre aceasta lupta de mai multe ori si chiar am facut-o, dar nu am postat textele. Am incercat sa scriu si un blog separat despre capitolul meu roz, dar am renuntat. Sunt atatea de spus, dar nu stiu daca cineva ar fi interesat sa citeasca despre cancer.

O mie de ani nu m-as fi gandit ca am sa trec prin ceea ce trec acum. Statistic vorbind, nu faceam parte din vreo categorie de risc – 32 de ani, sanatoasa tun, am nascut la varsta potrivita, am alaptat, nu avem istorie de cancer in familie. Dar statistica e foarte relativa… Sa-mi bag piciorul in ea… Continue reading

Great food is like great sex

Ce relatie aveti cu mancarea? Eu o ador! Conditional, evident. Ador pasional mancarea buna. Pentru mine este important sa savurez ceea cu ce ma alimentez. Fiecare inghititura consumata trebuie sa fie delicioasa, sa-mi trezeasca prin aroma, gust si textura papilele palatului. Decat sa mananc ceva searbad, prefer sa molfai o bucata de paine cu apa.

Mancarea buna nu trebuie sa fie neaparat vreun fel pretentios “a la ble-blu-bla…” gatit de vreun bucatar cu stelute Michelin, desi, trebuie sa recunosc, ador sa descoper surprizele gustative dintr-o portie minuscula de peste, sau legume, sau muschi fraged, servita cu niste accesorii comestibile care seamana mai degraba a niste opere de arta moderna decat a mancare. Mancare savuroasa poate fi si o banala pizza sau niste fasole prajite ca la mama acasa. Depinde cum sunt gatite.

Cand fac cumparaturi imi place sa observ ce produse si-a ales persoana ce sta in fata mea la platit. Se poate spune destul de multe despre om in functie de ce-si pune in cos. Unele cosuri sunt pline cu conserve si semi-fabricate de calitate nutritiva indolenica. Plictisitor, sec si trist. Continue reading

I learnt from the best (men) ;)

prima mea dragoste, puppy love, acea de pe la 13-14 ani, era nascut intr-o zi cu taica-meu. deci din start, relatia era sortita esecului :) era un baiat frumos si buclucas, total nepotrivit pentru noua eleva eminenta din clasa ce eram. of, ce-am mai bocit din cauza lui. copil rau era, iar eu eram indragostita. el se juca cu mine, iar eu sufeream. apoi imi aparea la usa si eram cea mai fericita. cand ne-am sarutat prima data (primul meu sarut “adevarat”) mi-am dorit sa se opreasca timpul in loc. bine ca nu s-a oprit. cate as fi pierdut :)

Continue reading

mici defecte si nasul meu grecesc

In frageda adolescenta, facand primii pasi pe calea maturizarii fizice, hotarasem ferm ca atunci cand voi creste mare imi voi face doua operatii plastice – la ochi si la nas. Ochii nu mi-i suportam din cauza pleoapelor ce-mi pareau prea concave si grele, iar nasul prea mare. In fiecare dimineata, spalandu-mi dintii si privind in oglinda, imi ziceam ca va veni ziua cand le voi veni de hac acestor “defecte”.

Sa fie clar – nu ma consideram urata. Continue reading

un ceai posh pentru femei pe masura :)

In aceasta dupa-amiaza trenul pustiu ma legana usor in drum spre casa, soarele imi mangaia gingas fata si eu savuram anticiparea weekend-ului. Pe maine avem deja stabilite niste intalniri de socializare, insa duminica Marea Britanie sarbatoreste ziua mamei.

Rasfoind ziarul de seara am dat peste un articol cu sugestii de activitati in acest sfarsit de saptamana. Una din idei mi-a picat tronc la inima, mai ales ca ma tot pornesc sa o fac de cativa ani, dar nu mai ajung.

Continue reading

Un post scriptum pentru sarbatorile de martie :)

Unul din rarisimele mesaje colective pe care chiar vreau sa-l impart mai departe :) Preferatele mele le notez cu o steluta.

Сегодня утром пока красилась, 5 раз в обморок падала от своей красоты…

Когда уже научатся проводить свет в женские сумки?? очень надо!!!

Мы бабы сильные: и мусор вынесем, и мозг, если нужно?

Женщина должна быть любимой, счастливой, красивой! А больше она никому ничего не должна.*

Мне бы колечко… А то пальчики мерзнут…

Худею на трёх диетах – двумя не наедаюсь!

Continue reading

emanciparea barbatilor

Pe cand eram mai tanara si mai nelinistita, pe vremea cand nu oboseam sa debitez despre rolul sexelor in societate si toate celulele acesteia, aveam o teorie – e nevoie stringenta de emanciparea barbatilor. Fara aceasta, emanciparea femeilor nu face doi bani, pentru ca ele, femeile emancipate, risca sa ramana neintelese si izolate. Dupa 15 ani, cred in contiunare in mica mea teorie.

Argumentul cum ca femeile sunt cele care educa si formeaza barbati ne-emancipati nu e prea convingator, pentru ca aceleasi femei educa si fetele, nu? Si daca fetele  reusesc cumva sa depaseasca stereotipurile implantate, de ce nu ar face-o si barbatii? De ce sa mai amanam desteptarea pentru urmatoarea generatie? Riscam sa intram intr-un cerc vicios. Ori poate deja ne-nvartim in el?

Cica emanciparea femeilor omoara romantismul. Sarmanii barbati se simt emasculati de femeile emancipate si le ocolesc precum navele evita triunghiul Bermudelor.

Ca sa vezi! Femeia puternica nu se lasa sedusa cu cadouri scumpe –  pentru ca si le poate cumpara din banii proprii, si nici usor impresionata de platitudini frumos sunatoare – macaroane pe urechi nu-i pui cu una cu doua.

Continue reading