Se duce vara. Duca-se. Chiar nu ma emotionez ca pleaca. Chiar as putea asculta A-HA si “Summer moved on” fara ca refrenul sa-mi provoace acces de tristete acuta.
It’s time to come clean and make sense of everything, vorba cantecului ascultat pe repeat zilele acestea. S-au adunat atatea. De unde sa ma apuc?..
Franturi de ganduri nocive, interzise, alungate cu vehementa inainte de a reusi sa le duc pana la capat… Durere surda pentru prietenii pierdute si descoperiri neasteptate de prietenii noi. Dor zadarnic de ochii care s-au inchis si pe care nu-i voi mai vedea niciodata… Realizarea faptului ca in pofida la toate, daca as avea de ales inca o data, as merge pe exact aceeasi cale, nu as schimba nimic; ca in ciuda incercarilor, ma consider in continuare fericita. Sentimentalism ridicol vs. impermeabilitate emotiva. Frica vs. sfidare. Fatalism. Nihilism. Pofighism. Optimism.
O iau incet de la un capat si le deznod eu pe toate, fara a spune “niciodata” si fara a judeca. Rolul de victima nu este al meu.
