Prizonierul cerului

Asa-i viata asta, uneori spiritul iti este atat de opac, incat nimic nu-si gaseste reflectie in el. Partea buna e ca nimic nu dureaza la infinit. Nu mi-e frica de intuneric, pentru ca STIU ca lumina exista. Cu aceste ganduri mi-am urmat rutina mea in ultima perioda, indeplinindu-mi sarcinile si obligatiile aproape masinal. Stiam sau speram ca intr-o buna zi va apare ceva deosebit, care va fi reusi sa strapunga norul intunecos ce m-a invaluit si va ma va ajuta sa pun capat hiatului de pe blog.

***
Si a aparut. Un prizonier. “The Prisoner of Heaven” (Prizonierul cerului). Noul roman de Carlos Ruiz Zafon, pe care l-am asteptat cu nerabdare de vreo 2 ani. In sfarsit a venit si 21 iunie 2012, ziua lansarii. Am purtat cartea cateva zile in geanta fara sa citesc o pagina, cautand spatiu si timp special pentru a o savura din plin.

Dupa “The Shadow of the Wind” (Umbra vantului), considerat cel mai de succes roman in istoria literaturii spaniole dupa Don Quijote, si “The Angel’s Game” (Jocul ingerului), aveam increderea ca Prizonierul nu ma va dezamagi. Am citit cartea cat de incet am putut, asa cum as manca o felie de prajitura aleasa, taiind din ea bucatele marunte cu o lingurita mica, prelungindu-mi placerea, cu multa grija sa nu scap nici o faramitura.

Ce sa zic. Afirm cu mana pe inima – Zafon este scriitorul meu preferat. Cel mai preferat. Traducerile in engleza, de Lucia Graves, sunt pur si simplu geniale. Cele trei romane fac parte dintr-un ciclu, dintr-un “labirint de istorii” (vorba lui Zafon), care pot fi citite separat, in orice consecutivitate, si care sunt interconectate prin elemente de intriga, eroi si Cimitirul cartilor uitate.

Cand il citesc pe Zafon ma simt din nou ca un adolescent ce descopera pentru prima data universuri noi prin lectura. Romanele lui transpira de mister, romantism, actiune si istorie. Caracterele pe care le creeaza sunt complexe, multidimensionale. Naratiunea lui Zafon, pitoreasca si vie, te absoarbe intr-atat incat atunci cand iti ridici ochii din carte, pentru o fractiune de secunda esti surpins sa constati ca te afli in alta parte decat Barcelona din prima jumatate a secolului trecut.

Acum Zafon lucreaza la ultimul roman care va completa ciclul cu Cimitirul cartilor uitate. Abia astept sa pun mana pe el. A! Si inca ceva admirabil – Zafon refuza sa faca film in baza romanelor. Curios, tinand cont de faptul ca la timpul sau a scris scenarii pentru filme de Hollywood. “Why everything has to be a movie or a TV series or a video game?” zice el intr-un interviu.

Iata o selectie de fraze din Prizonier, care mi-au placut:

A madman is one who considers himself sane and thinks fools don’t belong in his rank.

**
There are times and places where not to be anyone is more honourable than to be someone.

**
– Might it not be that you’ve seen so much misery and so much evil among men that you want to do something good, even if it is madness?
– And why not?
– I knew God believed in you.

**
That’s what happens when people reach old age. Nobody remembers they’ve been bastards too.

**
Men are like chestnuts they sell in the street: they’re all hot and they smell good when you buy them, but when you take them out of the paper cone you realise that most of them are rotten inside.

Advertisements

One thought on “Prizonierul cerului

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s