Fara regrete

Am citit daunazi un articol despre cele mai raspandite regrete ale oamenilor care isi traiesc ultimele zile, adunate intr-o carte de catre o sora medicala care ingrijeste bolnavii in stadiu terminal.  Ce sa zic. Recent am trait sentimente asemnatoare.  Stiu ce simte un om aflat in standoff cu tipa cu coasa. Am avut ocazia sa ne privim lung una pe alta, ca in jocul “cine clipeste primul”.

O astfel de experienta iti desfunda bine creierii, te face sa privesti altfel la lumea din jur, sa-ti pui intrebari la care pana atunci nu te-ai gandit niciodata, fiind prea absorbit de lucruri mai “relevante” pe moment sau crezand ca ai timp sa indrepti  maine pasii mai strambi de astazi.

De data aceasta tipa m-a lasat sa inving. Dar privind in ochii ei am simtit cu fiecare celula ca prezentul isi justifica pe deplin numele si este intr-adevar un dar. Unic si irepetabil. Viata e ceea ce se intampla ACUM. Ziua de maine nu este garantata pentru nimeni. Ti-o poate fura o masina iesita de dupa colt, un cancer sau un tsunami. Grijile pentru ziua de maine iti rapesc prezentul.

Am tradus mai jos topul celor mai frecvente regrete pe ultima suta de metri, preluate de the Guardian din cartea sus mentionata. Fiind unde sunt azi, sunt privilegiata sa pot spune “Deja vu”… Luckily, pentru mine acestea sunt constatari simtite pe propria piele, ce nu au ajuns sa se transforme in regrete. 

###

1. Imi doresc sa fi avut curajul sa traiesc sincer fata de propria-mi persoana si sa nu ma conformez asteptarilor celor din jur.

“Acesta este cel mai des intalnit regret dintre toate. Cand oamenii isi dau seama ca viata lor e pe sfarsite si arunca o privire mai limpede in urma, ei vad clar cate din visurile lor au ramas neimplinite… Majoritatea nu-si onoreaza nici jumatate din visuri si mor cu realizarea ca de vina sunt alegerile pe care le-au facut sau nu le-au facut pe parcursul vietii. Sanatatea ne aduce o libertate pe care foarte putini o realizeaza inainte ca sa o piarda.”

2. Imi doresc sa nu fi lucrat atat de mult.

“Am auzit acest lucru din gura fiecarui pacient-barbat pe care l-am ingrijit. Ei au ratat anii de copilarie a odraselor si compania partenerilor de viata. Regretul acesta nu le este strain nici femeilor, dar pentru ca majoritatea [celor de care am ingrijit] faceau parte dintr-o generatie mai inaintata, putine dintre ele au fost sursa de intretinere a familiei. Toti barbatii pe care i-am ingrijit au regretat profund faptul ca au irosit prea mult timp pe banda rulanta a unei existenţe axata pe munca.”

3. Imi doresc să fi avut curajul sa-mi exprim sentimentele.

“Multi oameni isi suprima sentimentele de dragul pacii cu cei din jur. Asta duce la acceptarea unei existente mediocre si ei nu reusesc niciodata sa devina ceea ce sunt capabili sa devina cu adevarat. In multe cazuri amaraciunea si resentimentele nascute din suprimarea emotiilor adevarate duc la aparitia unor boli.”

4. Imi doresc sa fi pastrat legatura cu prietenii.

“Deseori oamenii nu realizeaza pe deplin beneficiile aduse de vechii prieteni decat in ultimele lor saptamani de viata, iar atunci nu este intotdeauna posibil sa dai de ei.  Multi se ambaleaza atat de mult in propriile lor vieti, incat  lasa prietenii adevarate sa se piarda de-a lungul  anilor. Multi regreta ca nu au acordat prietenilor timpul pe care acestia l-au meritat. Toata lumea duce dorul prietenilor atunci cand este pe moarte.”

5. Imi doresc sa-mi fi permis sa fiu mai fericit.

“E un regret surpinzator de comun. Oamenii traiesc prinsi in tipare si obisnuinte vechi si nu realizeaza decat la sfarsit ca fericirea este o alegere. Asa-numitul “confort” al familiariatatii le domina emotiile si vietile lor fizice. Frica de schimbare ii determina sa mimeze o banala satisfactie, in timp ce in adancul sufletelui ei ar prefera sa rada zgomotos si sa faca loc pentru ceva neserios si prostesc in viata lor.” 

###

No regrets, da?

Advertisements

4 thoughts on “Fara regrete

  1. Cit de mult adevar in acest post! si cit de des uitam sa traim in prezent, incerc foarte mult sa apreciez fiecare clipa pe care o traiesc si sa o traiesc din plin dar nu tot timpul imi reuseste dupa cum ai scris ne cream diferite probleme si griji tot timpul dar viata e asa de imprevizibila, niciodata nu stii ce te asteapta, chiar citeva zile in urma il intrebam pe sotul meu ce ai face azi daca ai sti ca e ultima ta zi, el s-a uitat oleaca chioris la mine si m-a intrebat da ce te-a apucat ma rog? dar intr-adevar noi niciodata nu stim cind e ultima zi… eu i-am spus ca eu asi petrece-o acasa impreuna cu el si cu scumpii nostri copii in armonia familiei noastre :)

  2. Eu m-am ciocnit de acest adevar intr-o dimineata obisnuita in baie, pieptanindu-mi parul. Atunci mi-am dat seama ca posibil nu voi ajunge niciodata la toamna…Am simtit atat de acut chestia asta, incat mi s-a invartit capul. Traim doar azi. Si trebuie sa multumim pentru fiecare zi.

  3. a trai clipa e mai usor de a spune decit a face; in perioada post-chemo prima faza era sa ma arunc in cit mai multe activitati, deseori esti atras inapoi in abis, acolo unde sunt griji, emotiii negative, unde nu este timp si tot ce facem e sa dam din pedale si sa mimam efectul “belka v kolese”; a trai clipa/prezentul e o arta si trebui sa invatam sa o facem.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s