Tamisa si stampila primariei

Clapham Junction e una din regiunile londoneze ce vibreaza de energia tinerilor profesionsisti, suficient de boemi pentru a se mandri ca stau in sudul Tamisei si a respinge drept niste pretentii snoabe convingerea nord-londonezilor cum ca partea lor a orasului ar fi mai nobila. Ah, eterna dezbatere – nord versus sud. Ca de obicei, adevarul e mai nuantat. Si in sud, si in nord exista regiuni in care iti asumi riscuri grave daca iesi la plimbare la ora nepotrivita, la fel cum si pe un mal si pe celalalt al raului exista zone pentru care nu-ti ajung cateva vieti ca sa aduni bani de casa.

Sambata high street-ul din Clapham Junction este neincapator pentru musuroiul de oameni ce iese la bine-meritata odihna dupa o saptamana de alergatura in tempoul nebun al metropolei. Strada principala e ingusta, dar fermecatoare prin multitudinea de cafenele artizanale, restaurante trendy si buticuri independente. Pe marginea carosabilului comerciantii care inca nu au apucat sa-si deschida magazinase proprii isi instaleaza tarabele de la care propun trecatorilor salamuri, peste proaspat, mancaruri traditionale englezesti (exista si din astea) ori accesorii hipiote pentru biciclete. 

Lumea misuna in deal si-n vale. Fara graba, cerandu-si scuze amabil pentru varful propriului pantof ajuns sub vreo roata de trotineta sau cotul care s-a lovit cumva de pungile de cumparaturi a femeilor iesite la un pic de terapie prin shopping.  Un amalgam de mamici invelite in pashmine, agatzate de bratul consortilor care imping mandri caruciorul iCandy de ultim model, cupluri romantice, tineri sarmanti pusi pe distractie si dudui cochete. Nici macar placajul din vitrina magazinului de electrocasnice, care a ramas inchis dupa revoltele din august, nu strica ambianta lirica din Clapham Junction.

Acolo si-au dat intalnire la pranz doua tinere femei, sa le zicem Anie si Cristina. Ambele trecute de 30, practic de o varsta (initatele stiu ca dupa acest prag plus minus un an-doi nu conteaza). Anie era bucuroasa sa evadeze de grijile casnice, lasandu-le impreuna cu copilul, pe umerii bravi ai sotului, si sa iasa la cafea ca pe vremurile cand era curtata de barbati. Cristina, neavand alte planuri mai tentante, s-a gandit ca i-ar face bine un pic de comunicare cu o femeie maritata, pentru diversitate. Mai stii, poate prinde vreun secret necunoscut cum sa pui mana pe un barbat. Relatie cu beneficii mutuale dintre doua femei de pe acelasi mal al Tamisei, dar aflate in extermitatile opuse ale statutului matrimonial.

Asemenea Tamisei care imparte londonezii in doua tabere, statutul matrimonial le dezbina pe fiicele Evei. Pretinsa solidaritate feminina zace schiloada la fundul haului ce desparte femeile maritate de single ladies. Doamnele cu verigheta pe inelar se mandresc cu realizarile de pe frontul casnic, in timp ce Domnisoarele celibatare proslavesc virtutile independentei, ambele tabere tratandu-se reciproc cu un amestec de condescendenta si mila. Dar asta la general. In cazuri concrete si particulare, oricat de paradoxal nu ar parea, se pare ca reprezentantele taberelor opuse se pot intelege destul de bine.

***

Dupa cateva inercari de a gasi vreo masuta comoda in unul din localuri, Anie si Cristina s-au oplosit in sfarsit intr-un bar semi-pustiu. Modesta oferta a meniului de bucate era compensata prin absenta copiilor galagiosi si lista generoasa de cocktailuri.

–       Am o scarba, zice Cristina, tragand din mojito dupa ce ambele si-au terminat salatele si povestirile despre sefi, colegi nesuferiti si progresele la lucru (sau absenta celor din urma, nu conteaza). – De vreo saptamana mi-am redeschis contul pe match.com si pana acum nu am primit nici un mesaj, nici unul, iti imaginezi?! Am cateva zeci de vizualizari de profil, dar nici macar o invitatie la o cafea chioara. Panichez! Imi pierd din mojo!

–       Nu vorbi prostii. Nu-ti pierzi din mojo. Mojo ca al tau mai da doamne.

–       Atunci de ce nu-mi scrie nimeni? Inainte primeam in fiecare zi cateva mesaje. Dupa 30 e groaznic. Imbatranesc!

–       Ti-ai afisat varsta pe profil? Poate nu e cazul? Barbatii nu-s prosti si disting clar ticaitul ceasului biologic. Ei stiu ca vrand-nevrand femeia de 30 de ani ii va masura in gand cu metrul de logodnic/sotz/tata. Asta e o presiune prea insuportabila pentru psihicul lor fragil. Din comoditate si pentru propria liniste, aleg sa invite la cafea femei un pic mai tinere, a caror ceas biologic nu ticaie chiar atat de inspaimantator.

–       Of, vorba lui Scarlet O’Hara – Why does a girl have to be so silly to catch a husband?!!

Cristina s-a dus sa cumpere urmatorul rand de bauturi. Intre timp  Anie nu-si putea dezlipi ochii de o tanara blonda ce sta la bar. Inalta, slabutza, fusta mini, bluza mulata, tocuri de peste 10 cm, coafura stilata, sclipici in ochi, zambet larg, si nici macar rujul exagerat de purpuriu nu-i reduceau din magnetism. Frumoasa, sexy. Radea vesel la glumele strigate in urechea ei, de un tip bine, ce incerca sa se faca auzit pe fundalul muzicii care a prins la decibeli odata cu caderea serii.

–       Uite la ea, uite ce efect are. Of de ce nu m-as putea imbraca si eu ca ea? Sa port tocuri si ruj rosu? De ce eu ma imbrac ca o mamasha?

–       In primul rand nu mamasha, ci mama stilata – yummy mummy, a incercat Cristina sa reduca din regretele lui Anie. In al doilea, tu si ea ati ajuns in acest bar urmarind scopuri total diferite…

–       Eh… Nici nu tin minte cand am purtat tocuri ultima data. In doi iesim atat de rar, iar cand mergem undeva cu copilul, balerinii sunt culmea elegantei. Iti imaginezi, el mi-a facut cadou adidasi! Adidasi! Si nu intelege de ce nu-s multumita si nu apreciez grija lui pentru comoditatea picioarelor mele. Da eu as vrea sa-mi daruiasca nu stiu – vreo bijuterie, ceva… ceva… nu stiu ce… ceva fain. Cei mai incomozi pantofi pe toc la urma urmei, numai nu adidasi. La asa ceva nu are inspiratie. Nu-l duce capul…

Intre timp tanarului ce o distra pe blonda atragatoare i s-a permis sa-si odihneasca palmele pe talia acesteia, chiar un piculetz mai jos. In curand cei doi deja se sarutau… Anie si Cristina au oftat intr-un glas. Una cu nostalgie, alta cu jind, sorbind din proseco in pahare elegante.

Se facuse 9 si Anie s-a pornit grabita acasa, sa reuseasca sa-si pupe odorul noapte buna. Cristina a plecat si ea spre casa ei. Toata ziua nu a primit nici un apel interesant, nici un sms promitator. You have no new messages, not a single one, not event from your mother… Ce mai, o Bridget Jones adevarata.

***

Peste cateva ore blonda si cavalerul acesteia au parasit si ei barul, grabiti, cuprinsi strans, manati de dorinta de ajunge mai repede undeva mai departe de ochii celor din jur. Of de-am urca intr-un cab, nu mai rezist pe tocurile astea, si-a zis in gand blonda. In timp ce el ii soptea vorbe dulci, ea se vedea cum merge la bratul lui peste trei ani, pe acelasi high street, in balerini si invelita in pashmina, cu verigheta pe deget, ca o veritabila yummy mummy din Clapham.

***

Saptamana urmatoare Cristina a amanat intalnirea planificata cu Anie pentru o alta data. In doar trei zile agenda i s-a implut cu rendesvous-uri. Asta dupa ce si-a redus 5 ani din varsta afisata pe match.com. A avut mai multe invitatii, dar i-a acceptat doar pe cei de peste 1,80m si bruneti. Doi bankeri si un avocat. Nici o remuscare pentru alterarea varstei. Пусть сначала женится, потом все расскажем…