intrebari retorice

Am citit ieri despre un cuplu american care a donat 42 de milioane de dolari Universitatii din Chicago pentru a crea un institut dedicat imbunatatirii relatiilor dintre doctori si pacienti.

Cei doi americani au simtit pe pielea proprie cum o buna relatie dintre medic si bolnav poate fi cruciala pentru stabilirea diagnozei corecte si, implicit, pentru succesul tratamentului. Pacientii pot furniza indici importanti despre starea lor de sanatate in cadrul discutiilor lejere, pe indelete cu doctorii.

Acum cuplul generos doreste sa vada ‘empatia si compasiunea pusa pe acelasi piedestal cu stiinta si tehnologia’. Institutul creat la initiativa lor va elabora cursuri noi pentru studentii de la medicina, cu scopul final de a le ‘conserva simtul de bunatate’ inainte ca acesta sa fie ‘dezbatut’ din ei pe parcursul studiilor si practicii.

***

Mi-am adus aminte de ziua neagra din ianuarie cand am aflat rezultatele biopsiei, cand doctorul mi-a spus cu regret ca are vesti proaste pentru mine…

Eu, curajoasa lui peste, m-am dus singura la spital. La inceput am izbucnit in ras: ‘Imposibil! Probabil ca ati incurcat mostrele.’ Apoi, odata ce vorbele doctorului au inceput sa ajunga la mine, am inceput a plange cum n-am mai plans de mult timp.

M-a ajutat Charmaine. Din doar cateva fraze ale mele ea a stiut cum sa-mi vorbeasca, ce sa spuna, despre ce sa taca, si in ce doze sa-mi serveasca informatia necesara ca sa o pot ‘inghitzi’ fara a ma ineca.

Charmaine lucreaza cot la cot doctorii, dar nu este angajata spitalului. Ea este McMillan nurse, sora medicala de la fundatia de caritate (ONG, daca vreti) care ofera sprijin esential pentru luptatorii cu cancerul. Fiecare pacient are in agenda sa numarul de telefon al unei McMillan nurse si o poate contacta oricand cu orice intrebare, oricat de stupida n-ar parea.

***

Mai fac un salt in timp, drept pana in vara lui 2001, in cabinetul ginecologului-obstetrician de sector de la Ciocana, care avea grija de mine si de sarcina mea. Doamna doctor, mama si ea, se uita in foitzele cu rezultatele analizei de sange si da din cap cu mina pretins ingrijorata:

– Esti cam anemica. Da sa-ti prescriu niste pastile de o firma foarte buna, iti spun de la ce farmacie sa le iai.
– Dar eu iau deja fier in pastile.
– Nu stiu, nu stiu. Astea-s tare bune si daca nu vrei sa mori la nastere ti-as recomanda sa le cumperi…

Educata sa nu vorbesc urat, mai ales cu oamenii mai in varsta, am trimis-o in ma-sa doar in gand si am iesit calm din cabinet.

***

In concluzie, doua intrebari [retorice]:

  1. De cate milioane este nevoie ca sa invatam doctorii nostri macar bazele deontologiei?
  2. Cand vom ajunge ca ONG-urile moldovenesti sa nu mai fie create ca business-uri de muls donatori straini, ci pentru a avea un impact real si tangibil?
Advertisements

7 thoughts on “intrebari retorice

  1. si iaca asa … nu stii cind medicii in Moldova its spun sa iai o pastila ca its trebuie sau ca au ‘parteneriat’ cu respectivu producator …

    raspunsul din gindul meu pentru intrebarile retorice ar fi .. “nu degraba, cel putin”

    • cel mai grav imi pare ca lucrurile nu se schimba (spre bine). demult nu mai am treaba cu doctorii din Moldova, dar din cele povestite de cei de acasa se pare ca situatia degradeaza. si nu numai in sistemul de ocrotire a sanatii. trist.

  2. eu la fel nu am o experienta placuta cu un medic, insarcinata fiind, care ma tot interna in spital ba cu una, ba cu alta, ca pina la urma sa am o nastere destul de complicata si bine ca s-a sfirsit cu bine (am nascut prin cezariana) si sa aflu ca nu am reusit sa nasc natural din cauza ca am fost “lecuita” de catre acel medic cu nu stiu ce preparate care au intarit uterul si nici la 42 de saptamini eu nu aveam semne ca as dori sa nasc, vreau sa zic un sfat celor de aici din MD sa consulte mai multi medici ca nu se stie peste cine dati si mai bine o consultatie in plus sa fie, ca bine zice vorba noastra ca “sanatatea este mai buna decit toate”, numai bine :)

    • bine ca totul a fost bine pana la urma. ai dreptate cu recomandarea de a consulta un al doilea doctor. in occident sa cauti “second opinion” e foarte normal si chiar medicii te pot incuraja sa mergi la inca un specialist pentru a confirma diagnoza.

  3. Asta e un subiect tare dureros si pentru mine. Am mers la 3 medici ca sa-mi spuna chestii diferite si tratamente diferite. Medicul de sector de la Ciocana imi daduse “miloasa” # ei de tel so contactez “daca am intrebari” si sa fac tratament la ea. Medicul de la o clinica particulara, care crezusem ca o sa fie mai de incredere, mi-a scris tratament si proceduri care NUMAI ea le face si treb sa fac un tratament de vre-o luna. Medicul de la Centrul de Diagnoza mi-o scris alt tratament, ce-i drept, aici fara proceduri si nimic de genul “esti pe cale de moarte, mai repede la proceduri”. Imi pare rau pentru toti pacientii care sufera din cauza medicilor :(

  4. Pingback: Vaccinarea si medicii de familie gura-casca « Alo… BEBE!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s