crestem “free range”

Eveniment mare in familia noastra astazi! Odorul a fost lasat sa mearga singur la scoala. El visa la aceasta zi de mult timp, mai ceva ca vrabia la malai. De jumatate de an incoace nu trecea o zi fara ca sa aduca in discutie aceasta tema.

“Mam, eu pot sa merg singur la scoala. I’ll be fine. Eu-s mare. When will you let me? Din septembrie? 6 copii din clasa noastra merg singuri, chiar si Mark care traieste tocmai mai departe de Tesco…”

Ametita de argumentarile lui, imi aminteam cum pe la 5 ani mergeam singura la gradinita, si-l duceam si pe frate-miu mai mic la grupa lui. E adevarat ca gradinita era chiar dupa bloc si pentru a ajunge la ea nu aveam de traversat decat un teren de joaca. Apoi, fiind eleva, purtam cheia pe elastic in jurul gatului, mergeam la scoala si ne intorceam inapoi acasa un card de copii, si parintii nu aveau nici o grija. Asta pe vremea cand telefonul fix in apartament era considerat lux, iar telefoanele mobile erau de domeniul SF chiar si pentru Alisa Selezniova din cartile lui Kir Bulychev.

Ei, dar asta a fost in alte vremuri, alta lume, alta dimensiune si e absolut irelevant pentru realitatea copiilor si parintilor din Londra.

Scoala noastra se afla la distanta de vreo 12 minute mers pe jos, peste un drum mai maricel si unul mai mic. In primavara, ducandu-l dimineata la scoala, ii organizam odorului ‘testari’ – il lasam sa mearga inainte ‘singur’, iar eu il urmam la vreo 20 m distanta. Se descurca parca.

Azi i-am inmanat un telefon mobil si dupa ce-i facusem capul calendar cu instructiuni “ce” si  “cand”, si “cum sa da”, si “cum sa nu”, repetate de mine, de tat-su si iar de mine, si iar de tat-su, am plecat la munca.

Peste 30 min m-a sunat sa raporteze faptul iesirii din casa (conform instructiunilor). Apoi m-a sunat sa-mi confirme intrarea prin portile scolii. Pffiiiuuu.

Daca ma gandesc mai bine, cred ca fapta de azi e o realizare mai mare pentru noi, parintii, decat pentru el. Stim ca odata si odata vine momentul cand trebuie sa lasi copilul sa fie mai liber, dar e destul de greu sa estimezi cand momentul respectiv s-a copt. Sa nu sufoci copilul cu protectie exagerata, dar nici sa nu-l lasi sa faca pasi pentru care nu este pregatit. Sa tii in frau emotiile legate de un potential drob de sare nu e mai simplu.

Cu inima in dinti, maine il lasam sa vina singur acasa. Lasam copilu’ sa creasca “free range”.

Advertisements

6 thoughts on “crestem “free range”

  1. sa vezi cate emotii am avut cand am lasat-o pe Ilinca sa scoata gunoiul afara. Exact in fata blocului. ea avea pe atunci vreo 5 ani si imi parea aventura secolului.
    Si eu mergeam singura la gradinita, care era la vreo 10 minute de mers pe jos. Mergeam singura la magazin, apoi la scoala. Pe Ilinca nu as lasa-o, m-as teme. Desi, cu avionul zboara singura de 2 ani deja, iar cu autobuzul pana la bunicul in sat de un an. Paradox :)

    • eu sunt foarte impresionata de cum calatoreste Ilinca. sunteti bravo ambele. noi inca nu ne-am hotarat sa-l expediem singur la bunei.

      da el, frumosu, azi a venit singur acasa si a hotarat sa sarbatoreasca independenta proaspat obtinuta mergand la magazin dupa biscuiti (ca s-au terminat, auzi). cand mi-a zis la telefon (post-factum), nu stiam ce sa fac – sa lansez inca o tirada de morala sau sa-i zic “bravo, ursu’ mamii”…

  2. Felicitari! Parintilor :) Noi azi ne-am dus la scoala in uniforma scolareasca moldoveneasca :)) Aseara am primit-o din Moldova si i-a placut intr-atat ca a vrut sa doarma in ea (m-am crucit). Eu in genere am impresia ca anul acesta merg in clasa intai. Oleaca dezorientata ma simt. Prea repede…

    • multumim :) si voua la fel, aveti scolarita la casa :)
      da cum e uniforma moldoveneasca? m-ai intrigat. mie imi place ca elevii sa poarte uniforme. e frumos si santaos.

      • Blizita alba, cu volanase discrete inainte, pe verticala. Fustita neagra, cu stan ca corsetul, cu bretele, indoiata la poale cu volum. Intr-un cuvant e draguta, dar imi pare ca nu e din fibre naturale. Cucoanei mele ii place. Insa ieri mi-a venit suparat si plansa de la scoala: iti inchipui mama, numai trei fetite mi-au spus ca-s frumoasa :) jele mare! daca vrei, iti trimit o poza.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s