Nu sunt in vacanta. De vreo jumatate de an sunt in razboi, lupt impotriva cancerului la san. Am vrut sa scriu despre aceasta lupta de mai multe ori si chiar am facut-o, dar nu am postat textele. Am incercat sa scriu si un blog separat despre capitolul meu roz, dar am renuntat. Sunt atatea de spus, dar nu stiu daca cineva ar fi interesat sa citeasca despre cancer.
O mie de ani nu m-as fi gandit ca am sa trec prin ceea ce trec acum. Statistic vorbind, nu faceam parte din vreo categorie de risc – 32 de ani, sanatoasa tun, am nascut la varsta potrivita, am alaptat, nu avem istorie de cancer in familie. Dar statistica e foarte relativa… Sa-mi bag piciorul in ea…
La ziua de azi sunt bine, au ramas in urma tornada de emotii devastatoare, chemo, operatia. Am trecut prin ele cu ajutorul sustinerii lui, a medicilor extraordinari si mai ales cu mult mult mult umor. Mai am inca un pic si voi incheia definitiv acest capitol roz. Sunt determinata sa inving, iar in momentele mai dificile ma impun sa am privirea atintita spre “linia de finis”, pe care am sa o trec sanatoasa si frumoasa :)
Habar nu aveam cat de raspandit e cancerul la san. Din pacate aceasta boala afecteaza tot mai multe femei tinere. Cea mai tanara pacienta de la clinica unde merg eu are doar 23 de ani! Dar in ziua de azi cancerul poate fi invins, iar depistarea precoce este cheia succesului in aceasta lupta grea si nedreapta.
Iata cateva vedete care au invins cancerul la san.
Christina Applegate
Anastacia
Kylie
Cynthia Nixon
Sheryl Crow
Martina Navratilova
tu esti puternica, foarte puternica. as vrea sa pot invata si eu sa fiu asa. daca as fi credincioasa, as spune ca ma voi ruga pentru tine. dar nu sunt. nu-mi ramane decat sa promit ca voi avea intotdeauna un gand bun pentru o luptatoarea care neaparat va invinge.
multumesc. eu cred in puterea gandurilor bune :)
Am respirat usurata la sfarsit, dar trebuie sa recunosc ca m-au trecut valuri din cap pana la calcai la inceputul postului. Am tras o fuga la sfarsitul textului cu speranta sa gasesc vreo trimitere la autor, fragment din vreo carte ceva…
Tu te intrebi daca cineva ar fi interesat sa citeasca despre cancer la san, apoi iaca eu sunt interesata. Mie tot mi se pare ca-s sanatoasa tun (cel putin fizic), dar iata ca nici macar nu cunosc simptomele unui cancer. Cand imi puneam niste intrebari, asa ca printre altele, medicul de familie imi zicea ca e prea devreme sa-mi bat capul cu asa prostii (33 de ani).
Ma bucur pentru tine ca perioada cea mai dificila e deja in spate. Bravo ca ai depistat la timp si ca ai rezistat! banuiesc ca e greu psihologic in 1 rand.
of, undeva in coltul mintii am tot sperat ca doctorii vor descoperi la un moment ca la mijloc nu e decat o greseala oribila… ai, dreptate, cel mai dificil e sa rezisti emotional si psihologic. dar nu e imposibil. nu-i doresc nici unei femei sa descopere cat de puternica poate fi.
am scris aici despre cum am descoperit nodulul. alte simptome nu am avut. in general, orice modificare la san trebuie privita suspicios si raportata la doctor. cum zic englezii, better safe than sorry. eu eram tentata sa ignor nodulul, pentru ca nu credeam ca mi se poate intampla mie, mai ales la varsta asta. tare ma bucur ca nu am asteptat si m-am dus totusi la medic.
Ma intreb cum de am cascat postul cela… multumesc. In ultima vreme realizez ca trec cu vederea lucruri esentiale si pierd mult timp pe fleacuri. Si ma enervez. Fara folos. Daca vrei ca mesajul acestul post sa ajunga la mai multe femei, as putea sa-l pun pe facebook. Nu insist deloc, dar numai cu permisiunea ta.
nici o problema :) multumesc. poate am sa fac ordine si in textuletele (multe neterminate) despre faza asta a mea si am sa le public.
Multumesc tie ca ai timp sa te gandesti si la altii.
multa multa sanatate! doar ginduri bune din partea mea!
multumesc, Elena! sanatate la toata lumea!
am citit postul tau. inteleg prin ce treci. cu ceva timp in urma am trecut si eu prin asa ceva. prima analiza a fost ca e C. apoi rezultatele ulterioare au infirmat. dar am avut o interventie chirurgicala. exact ca si tine am cautat sa citesc povestile de succes ale altor femei. ca sa mi se ridice moralul. am doar 28 de ani si nici nu sunt casatorita si nici in istoria familiei nu au fost asemenea cazuri. cel mai tare, ma doare ca totusi, noi nu suntem informati. cred ca si din acest motiv rata mortalitatii in tarile noastre e mai ridicata. eu vreau sa fii puternica. noi, femeile, chiar suntem puternice!!! vreau s acitesc in viitoarele posturi ca ai trecut printr-un cosmar si gata, totul e ok. bsi esti o femeie fericita. eu te sustin!!!
ma bucur foarte mult pentru tine, ca esti bine. intr-adevar, prin partile noastre nu prea se vorbeste despre cancer. nu este suficienta informatie, in mentalitatea noastra cuvantul “cancer” este un fel de tabu, sinonim cu sfarsitul. lumea se teme, ramane ignoranta si din aceasta cauza nu depisteaza la timp problema.
eu imi autoexaminam periodic sanii. tin minte clar ca am facut-o in august anul trecut, cand eram la mare. atunci nu aveam nimic, iar in decembrie am gasit nodulul, care era de vreo 3 cm.
multumesc de sustinere. eu sunt bine, nu sunt genul care se lasa batuta cu una cu doua ;) sunt atat de puternica incat cancerului ar trebui sa-i fie frica :))
Iti doresc multa sanatate si putere sa treci cat mai repede posibil peste acest capitol din viata ta si la urma sa iesi invingatoare.
Multumesc, Ciresica.
Esti foarte curajoasa, bravo! Imi dau seama cat de grea a fost si mai este lupta, dar sunt sigura ca cei apropiati tie se mandresc nespus cu tine si la fel de mandra de tine ar trebui sa fii si tu! All the best :)
merci de cuvinte calde.
Cred ca citeam acum un an la Nata Albot pe blog ca dupa ce treci printr-un moment dificil in viata, iti pui inevitabil intrebarea – de ce? cica intrebarea respectiva nu e prea constructiva, lasandu-ne ancorati in trecut, e mult mai constructiv sa ne intrebam – pentru ce.
Sa stii ca esti un exemplu pentru mine, iti doresc multa sanatate, liniste in suflet si multi ani fericiti alaturi de cei dragi tie!
are dreptate Nata. intrebarea “de ce?” e chiar foarte distructiva, tulbura si agita, si nu te lasa sa gasesti linistea, si nici macar nu are raspuns. Merci, Victoria, pentru urarile tale. Asa sa fie. La toata lumea.
Cand am postat acest text nici nu m-am gandit ca voi primi atatea cuvinte calde si ganduri bune. Va multumesc! L-am scris cu gandul la femeile care poate amana vizita la doctor cum eram tentata sa o fac si eu. Daca macar una o sa mearga la control, deja e bine. Sa o faca pentru propria liniste.
Sanatate!!!
Eu m-am intors din vacanta si cu nerabdare am intrat pe blog din nou, iti doresc din toata inima sanatate si sa treci peste tot cu bine pina la urma, iti multumesc pentru ca te-ai impartit si cu noi, eu la 30 de ani niciodata inca nu mi-am examinat sinii singura doar la controlul anual imi examina medicul dar acuma o sa urmez sfaturile tale, te admir tare mult pentru curajul si sinceritatea ta!
Multumesc Viorica.
Pingback: Fara regrete | caramel bonbon et chocolat