mici defecte si nasul meu grecesc

In frageda adolescenta, facand primii pasi pe calea maturizarii fizice, hotarasem ferm ca atunci cand voi creste mare imi voi face doua operatii plastice – la ochi si la nas. Ochii nu mi-i suportam din cauza pleoapelor ce-mi pareau prea concave si grele, iar nasul prea mare. In fiecare dimineata, spalandu-mi dintii si privind in oglinda, imi ziceam ca va veni ziua cand le voi veni de hac acestor “defecte”.

Sa fie clar – nu ma consideram urata. Fapt confirmat de colegii de scoala de sex opus. Din clasele primare ma obisnuisem sa primesc scrisorele de dragoste si intotdeauna se gaseau voluntari sa-mi duca ghiozdanul pana acasa. Intelegeam ca daca eram respingatoare, probabil ca baietii nu ar fi facut-o. Atentia lor insa nu era suficienta sa ma faca sa renunt la ideea operatiei plastice.

Gandul ca am ochii “aiurea” era ferm inradacinat in capul meu. Intr-atat incat atunci cand s-a gasit primul care sa-mi declare romantic ca am ochi frumosi, cu greu m-am abtinut sa nu-l plesnesc peste fata. Ezitasem o fractiune de secunda, incercand sa-mi dau seama daca isi batea joc de mine, dar stiam ca nu asta ii era intentia si l-am “iertat”, gandindu-ma ca e nebun. Adevarul e ca de atunci am devenit mai toleranta cu ochii mei.

Acum ceva ani in urma navigam plictisita printr-un magazin. Nu era una dintre cele mai bune zile pentru mine, obosisem la munca, purtam o haina cumparata neinspirat la sale, iar dimineata nu avusesem chef sa ma machiez. Ma simteam incolora, stearsa. Cand colo, se apropie de mine o tipa si prezentandu-si scuzele pentru deranjul plictiselii mele, ma intreaba daca nu as fi dispusa sa-i zic care mi-i secretul de ingrijire a tenului. Mai mult decat un “ikskiuz mi?” acompaniat de sprancene ridicate nu am putut scoate. Domnisoara si-a repetat rugamintea, insa raspunsul meu a cam dezamagit-o. (Mare branza – demachiant si crema hidratanta!) Eu insa dintr-o data m-am simtit frumoasa si cu vreo 5 cm mai inalta. De atunci nu pun fond de ten pe fata decat pentru machiaj de seara.

Prinzand la “curaj”, am inceput in sfarsit sa port sandale, in pofida degetelor imperfecte. Anul trecut am indraznit sa port sorturi prima data de cand am devenit mama, in ciuda faptului ca picioarele nu-mi sunt la fel de zvelte ca la 20 de ani. Mai bine mai tarziu decat niciodata.

Nasul meu grecesc insa il compatimeam in continuare. Asta pana acum cateva saptamani, cand am primit un mesaj de la o veche si buna prietena, un inger de femeie, intotdeauna foarte corecta, manierata si ladylike. Ma incuraja intr-o faza de-a mea mai dificila si-mi zicea sa tin spatele drept si nasul sus, cu urmatoarea paranteza, citez: “(nu ti-am spus niciodata, dar ai un nas ohuiteliniy   …ooops)”.  Nu stiu ce m-ar fi surprins mai tare, sa aud acest adejctiv de la ea sau sa vad vreo vacuta zburatoare.

Cu riscul de a parea vanitoasa, am incheiat “pace” definitiva cu fizicul meu. Chiar daca timpul mi-a adaugat niste riduri fine in jurul ochilor, el mi-a adus si ceva mai multa minte. Anii si “nebunii” m-au facut sa realizez ca cei doi adeversari implicati in “razboi” erau eu si cu mine… :)

Advertisements

9 thoughts on “mici defecte si nasul meu grecesc

  1. Aveam o colega de facultate care mi se parea frumusetea intruchipata, era model de fapt si nu stiu ce facea la drept, dar era si desteapta tare, bruneta cu ochi verzi, inalta cu un corp foarte frumos, nu prea slaba dar absolut perfecta credeam eu, acuma ma uit la pozele mele din facultate si zic of cit de tinara si frumoasa aratam eu, oare de ce admiram pe altcineva si nu pe mine? Da, macar bine ca anii aduc mai multa minte si intelpciune :)

  2. uitandu-ma acum inapoi, la anii tineretii fragede, imi pare o crima faptul ca primii 3 ani de facultate ma machiam ca o paparuda, purtam tocuri, fuste elegante si geanta pe incheietura cotului. acum nici cu un salariu bun nu m-ai face sa fiu cee ce nu sunt si sa-mi pun fond de ten in fiecare dimineata.
    acum, in loc de machiaj si tocuri, port atitudine si experienta :)

    • :)
      eu nu am renuntat definitv la tocuri, doar ca le port mult mai rar, atunci cand am chef. nici la machiaj nu as renunta, dar, cum zici tu, nu ma machiez ca o paparuda :)

  3. nici eu nu am renunta definitiv la machiaj! Insa, atunci can eu ma machiez, afara apare soarele, masinele se opresc, iar semafoarele nu mai stiu ce culoare sa puna :)

    • I’m good :) Da frumusetea si eu o consider relativa, fizicul este tare efemer. de fapt consider ca ridurile si alte amprente ale timpului sunt sexy, pentru ca intriga.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s