Adevarul despre Mosu’

Saptamana trecuta odorul meu a aflat adevarul despre Mos Craciun. Tinand cont de faptul ca dezvaluirea cum ca Mosu’ nu exista a fost probabil cea mai dura dezamagire a copilariei mele, ma temeam de momentul in care ii va veni randul si baiatului meu sa infrunte realitatea.

Simteam cu buca stanga ca Craciunul 2010 a fost ultimul in care am mai reusit sa pastram magia povestii asa cum este ea la inceput. Si ca probabil nici nu e cazul sa perpetuam iluzia, oricat de frumoasa nu ar fi aceasta. Dar cum sa o faci galant? Singura mea strategie a fost sa nu o fac in timpul sarbatorilor. Poate la vara, cand vom sta cu burta la soare…

Ai mei au decis sa-mi deschida ochii pe cand aveam vreo 8-9 ani. Hotarand ca eram deja prea mare ca sa cred in povesti cu Mosu’, au decis sa-mi zica adevarul tocmai la masa de Revelion. Cand mie imi ardeau obrajii de anticiparea mult asteptatei vizite, cand puneam la cale noi planuri cum sa fac sa nu adorm noaptea ca sa-l vad pe Mosu’ macar cu un ochi. (Tineti minte, pe vremea ceea Mosul vinea in noaptea dintre ani).

Si BOOM! Mosul nu exista. Povestea este anulata. Pentru totdeauna. Mai vrei un pic de olivie?

Mai mult decat dezamagita, m-am simtit tradata. Indignata la culme de faptul ca am fost mintita atata timp de parinti si de Tatiana Nikolaevna (profesoara mea), de oamenii in care credeam. Sechele grave nu mi-au ramas, dar oricum nu vroiam sa trezesc aceleasi sentimente la odorul meu.

Prin decembrie, inainte de sarbatori el imi zicea:

– Mam’, tu-ti imaginezi, Charlie spune ca parintii sunt acei care pun cadourile sub brad. El nu crede in Mos Craciun! I-am zis ca e imposibil. De parca voi mi-ati fi luat anul trecut ipod touch de Craciun…  (Ipod-ul a fost un exces al sotului, o revolta impotriva copilariei sovietice, asupra careia am inchis ochii.)

Saptamana trecuta, stand ambii tolaniti pe canapea, unul cu cartea, celalalt cu netbook-ul, nu stiu ce-l apuca si ma intreaba din nou:

– Mam’, da Mos Craciun exista?

Think fast, mi-am zis in gand, continuand cu cu voce tare: ‘Tu ce crezi?’

– Eu cred ca da, dar parca ceva nu se leaga… Oare chiar parintii pun cadourile sub brad?  Hai zi-mi.

Am hotarat sa nu mai aman momentul si am dat afirmativ din cap cu un zambet vinovat, in care am incercat sa pun toata tandretea de care-s capabila  :)

– Chiar?! O_O Adica voi mi-ati luat si ipod-ul, si toate cartile celea pe care le-am vrut eu???  Wow! You’re cool! Anul asta as vrea un Xbox Kinect.

– Vom trai si vom vedea, am zis rasufland mai usor, multumita ca am evitat sa retraiesc drama adevarului despre Mosu’ :)

Advertisements

6 thoughts on “Adevarul despre Mosu’

  1. Da citi ani are odorul tau? Al meu are 6 si anul acesta a fost foarte suspect in privinta la Mos Craciun, a facut diferite planuri sa stea noaptea sa se uite, sa puna camera de filmat linga brad sa vada el a 2 zi daca intr-adevar a fost Mosu si tot asa.. La anul viitor nu mai stiu ca sa mai fac, parca inca vreau sa continu cu povestea magica a Mosului dar nu stiu daca mai este posibil, e prea suspect deja.

    • la Craciun avea inca 8, acum 9. baiat mare, dar ca si maica-sii, ii place sa creada in povesti :) desi suspicios era de mai demult, parca tot nu-l lasa inima sa nu creada :))

  2. Mie tot imi pare potrivit sa le deschizi copiilor ochii prin primavara-vara, cind sub lumina vesela a soarelui noutatea pare putin traumatizanta, craciunul e demult trecut, iar pina la viitorul va avea timp sa se impace cu gindul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s