paradoxuri moldovenesti

Azi sunt suparata pe Moldova si moldoveni. De ce? Pentru ca:

  • Vrem sa ni se respecte drepturile, dar nu indraznim sa ne opunem badaraniei. La ce bun? Ca oricum nu schimbi nimic.
  • Vrem schimbare, dar nu suntem pregatiti de sacrificii. Schimbarea sa transforme spre bine viata noastra, dar sa nu ne impuna sa ne transformam si noi… Sa faca regula la dansi’ acolo si sa nu ne-nvete cum sa traim.
  • Vrem salarii si servicii de calitate ca-n Europa, dar ne eschivam de la plata impozitelor. Da statu ini da nie sheva?
  • Ne indignam de coruptie, iar atunci cand avem de rezolvat vreo problema, cautam relatii in institutiile de resort, care sa ne ajute. Contra unei “atentii” evident. Ne ’ntelegem noi cumva, ca suntem oameni!
  • Injuram serviciile de stat, insa dispretuim alternativa oferita de sectorul privat. Vrem investitii straine, dar il suspectam paranoic pe oricare intreprinzator ca vrea sa ne fraiereasca, si, in loc sa vedem beneficiile aduse, cautam sa socotim profitul lui. Daca imi da el mie atata, precis face mult mai mult si ma tine de prost. Hotzomanul.
  • Vrem copii eruditi, descurcareti cu gandire analitica, dar sarim sa-i punem la punct atunci cand acestia se manifesta iesind din tiparele “normale”. Stai cuminte ca toata lumea!
  • Promovam declarativ suprematia legii si mergem pe rosu pe contrasens. Tu stii cine-s eu?
  • Plecam in Europa ca-i mai bine, si-i consideram de idioti pe localnici, pentru faptul ca acestia nu incearca sa triseze sistemul si ca respecta regulile chiar si atunci cand nimeni nu-i vede. Parca-s niste retarzi.
  • Vrem sa facem afaceri cu parteneri profesionisti, dar nu dam doi bani pe etica elementara de business. O sa astepte, ca lui ii trebe mai tare.
  • Vrem realizari de invidiat, dar nu suntem dispusi sa depunem 100% de efort. Pentru ce? Las’ca-i ghini si asa rau.

Ma bucur ca odorul meu creste departe de aceste manifestari ale “culturii” moldovenesti. Astfel mi-e mai usor sa-i cultiv sentimente pozitive despre tara in care s-a nascut. Pentru el Moldova este un loc perfect de petrecut vacanta de vara, unde bunicile il alinta cu prajituri de casa, unde este Fidesco, care vinde Danonino si branzici cu glazura de ciocolata, si unde este Cutzu, catelul zbenguit de la tara, cu care se joaca de-a prinselea.

Totusi vara trecuta, fiind la Chisinau, mi-a declarat: “Mam’, eu am inteles de ce Moldova este atat de mica. Dumnezeu a facut-o asa, pentru ca ea nu este tare dezvoltata…” Intelegeti cum vreti…

Advertisements

8 thoughts on “paradoxuri moldovenesti

  1. saptamana asta si eu sunt suparata pe Moldova. dar, e cu mult mai greu sa fii suparat si sa continui sa traiesti aici, decat sa fii suparat de la distanta.

  2. Ai dreptate. Daca in fiecare padure sunt uscaturi, padurea noastra ARE NEVOIE de scintei sa arda toata, ca lastarii verzi, firavi, sa creasca si sa se dezvolte liberi.

    Ma cutremur la gindul ca eu aleg sa traiesc aici si sa lupt tot aici. In Moldova. Fiindca nu totul e pierdut, atita timp cit este un strop de credinta.

    Avem oameni buni, corecti, respectabili si respectuosi. Da, ei se pierd printre uscaturi dar ei sunt.

    As vrea sa cred ca nu sunt singura…ca nu sunt stra stra nepoata lui Don Quijote :)

    • Stiu ca sunt si oameni buni si cumsecade, si am fericirea sa cunosc mai multa lume de acest fel. Cat priveste “uscaturile”, nu le poti arde, trebuie sa le re-educi, iar o astfel de “actiune” nu se face peste noapte. e nevoie de generatii. nu stiu de ce Moldova pare a fi un caz special, ce necesita eforturi speciale. noroc de stranepotii lui Don Quijote, care nu se sperie de morile de vant ;)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s