asteptarea

Nu-mi place sa astept. Sunt o izghita, si odata ce-mi vine un gand, il vreau realizat si/sau rezolvat pe loc, aici si acum. Dar nu mai am 21 de ani si datorita (sau din cauza?) timpului, cred ca pot spune ca sunt o izghita mai inteleapta. Asteptarea nevoita m-a invatat minte.

Stau acum si astept cuminte sa treaca aceasta ora si daca nu ma pot impune nici sa citesc, nici sa fac altceva, am zis sa insir aici lectiile rabdarii.

  • Am invatat ca lipsa ei este o mare slabiciune de care unii pot profita, de regula spre dezavantajul tau.
  • Am invatat sa nu fac pasi (potential) dramatici fara o chibzuiala la rece.
  • Am invatat ca uneori e ok sa lasi cearta cu el ‘nerezolvata’ pentru a doua zi.
  • Am invatat sa infrunt frici de-ale mele mai mici si mai mari.
  • Am invatat sa accept lucrurile ce nu pot fi schimbate, dar numai daca nu le pot schimba.
  • Am invatat sa ma bucur de viata in pofida lucrurilor neplacute care nu pot fi schimbate.
  • Am realizat ca viata e ceea ce se intampla in timp ce noi asteptam sa traim momente “importante”.
  • Am invatat ca asteptarea este provizorie.

Uite cate am invatat din cauza asteptarii. Bat-o s-o bata. Adauga si tu ce mi-a scapat.