post-mortem

Anul acesta am ingropat o prietenie. Se pare ca aceasta demult era moarta, eu insa nu am fost informata despre trecerea ei in nefiinta. Si cand ma gandesc ca am crezut-o bine merci atata timp…

Odata cu constatarea decesului mai multe lucruri au capatat sens. Semnale pe care eu nu le vedeam, pentru care aveam explicatii si justificari absolut logice, total inconstienta de ce se intampla de fapt.

Am fost naiva? Trebuia sa fiu mai circumspecta cu persoana apropiata pe care o cunosc de jumatate de viata? Poate. Dar in acest caz eu nu era sa fiu eu.

Nici acum nu stiu ce s-a intamplat de fapt. As vrea sa inteleg. Dar nu mai conteaza. De doua ori in acelasi rau nu intri. Si slava Domnului.

Acum daca ma uit la partea plina a paharului, cred ca trebuie sa-i multumesc. Pentru ca a mai redus din ipocrizia din jurul meu, pentru ca m-a facut sa apreciez si mai mult prietenii pe care ii am.

Am amputat gangrena.