Information overload

Iubitul a gasit diagnoza pentru starea mea. Aseara imi povestea ceva in timp ce gandurile-mi iar o luasera haisa undeva tare tare departe. Au revenit in bucataria noastra atunci cand am simtit pauza ce invita replica mea in ceea ce pretindea a fi un dialog.  Cu toata rusinea i-am zis ca nu am auzit ce-a spus, pentru ca asa cum mi se intampla extrem de des in utlimul timp, nu mai stapanesc capacitatea de a ma concentra. Mi se intampla in sedinte, in timpul discutiilor la o cafea cu amicele sau atunci cand odorul tine sa-ma informeze cu orice pret ce trebuie sa faci pas cu pas ca sa treci la urmatorul nivel in jocul lui cu pokemoni.

Piciul, cand simte ca ma “pierde”, imi baga un SD card imaginar in tampla pentru upgrade de memorie. Pacat ca o astfel de procedura nu exista in realitate.

Ce-i mai jenant – sa-ti dai seama ca nu ai habar la ce se refera prietena cand iti trimite un email “apropos de cele discutate aseara…” sau sa incerci sa ghicesti cam ce-a zis seful inainte de a anunta ca-ti transmite stafeta?

Intr-o zi obisnuita de lucru am deschise catevaishpe documente la care lucrez in paralel, verificand regulat outlook-ul pentru a tine cont de noile mesaje si pentru a le tria in super urgente, urgente, relativ urgente, importante, neimportante si ‘wtf’.  Imi notez in lista ‘to do’ a zilei neplanificatele taskuri-surpriza, le mut pe lista de maine pe cele care au pierdut subit din prioritate si da-i foaiala cu scantei. Pe unde cu binisorul, pe  unde mai cu zburlita, sun, raspund, scriu, citesc, iar sun si iar scriu, incerc sa-i tin pe idioti mai departe, pasez  solicitarile mai usurele internei descurcarete. Apoi incerc sa-mi amintesc ce faceam inainte de declansarea ultimei urgente ca peste ceva timp haosul organizat sa revina.

–       Draga mea, pai tu suferi de information overload…

Zilnic omul este expus unei cantitati de informatii de neimaginat acum cateva sute de ani – prin ziare, email-uri, attachment-uri la email, TV, www, bloguri, fb, twitter, news alert-uri, telefoane, sms-uri, etc. Cica editia de duminica a unui ziar ca The New York Times contine mai multa informatie decat un om din secolul 19 (sau 17?) accesa pe parcursul intregii vieti. Cica cei 1.7 miliarde de web-useri au expediat 90 de trilioane de emailuri (90,000,000,000,000) in 2009.

Information overload, zici? Suna foarte plauzibil. Eu demult am senzatia ca sunt aproape de a-mi epuiza capacitatea creierului de a absoarbe informatii noi, ca memoria a atins un nivel critic si ca plange dupa o ‘defragmentare’.

O data ce am acceptat diagnoza, parca mi-a stat mai usor. Ar fi util sa gasesc si vreun tratament eficient. Deocamdata cel mai lucrativ este un periodic “Fuck all”. Alte sugestii?

 

 

 

 

 

Advertisements

16 thoughts on “Information overload

  1. eu chiar in seara asta in timp ce-mi adormeam odorul ma gandeam ca netul e o mare de rahat daca nu stii sa inoti in directia care-ti trebuie :) are avantaje, viteza gandului, dar si dezavantaje, cand pierzi din viteza, devii iritabil. Concluzia: netul e ca otrava de sarpe: in doze farmaceutice e o terapie, in supradoza e otrava. cam asa ceva. :roll:

    • mda. incerc sa limitez expunerea la net pe cat e de posbil. de ex pe unimedii nu am intrat de vreo 2 saptamani :) am sa caut doza “farmaceutica”, sper sa nu ma otravesc pana atunci :D

  2. cel mai lucrativ este un periodic “Fuck all” – asta-i tare buna :)
    Eu de mica vroiam sa dovedesc totul si peste tot, si la pian si la dansuri si la drama si sa am cele mai bune note si fun cu prietenii, intr-un cuvint type A si perfectionista de doamne fereste, mai tirziu am inteles ca nu e chiar bine sa fii asa si am inceput cu incetul to let go dar nu tot timpul reusesc si iar ma avint in prea multe, la serviciu cu greu spun nu, emailuri si urgente non stop, totul trebui sa fie facut momentan parca nu mai sintem oameni da roboti, apoi si viata de familie si viata sociala, internet… si apoi lesin de oboseala si simt ca nu mai reusesc nimic calumea.
    Si ma uit si la copilul meu care tot vrea totul si inot si karate si hockey si ski si fotbal si vioara si nu stiu cum sa fac sa il incurajez ori sa il mai opresc oleaca :)

    • aha. supermum to the rescue :)
      am invatat si eu sa zic “nu” si chiar sa-i mai pun la punct pe cei obraznici :) dar si specificul muncii tine de “acum”. in fiecare zi ceva nou. vesel :)

    • In concediu de maternitate nu neaparat te odihnesti, dar schimbi ritmul vietii si prioritatile, clar ca trebuie sa iti doresti copilul in primul rind, dar dupa ce lucrezi ani in sir, sa fii un an in concediu de maternitate cind poti sa te bucuri de aer liber la nenumaratele plimbari cu caruciorul, cind nu mai esti legata mereu de emailuri si calculator dar ai timp sa savurezi si sa vezi viata din perspectiva unui bebelus care abia o descopera, cind ai ocazia sa te uiti la rasarituri de soare alaptind si sa tragi un pui de somn dupa masa impreuna cu bebelusul, mie mi se pare o schimbare foarte frumoasa in ritmul vietii :)

  3. La tema postului tau am vazut aseara un documentar “Are we digital dummies?” foarte interesant, zic ca dependenta de tehnologie deja ia amploare de epidemie, o gramada de oameni care nu pot trai nici o ora fara blackberry ori internet si creierul nostru nu mai poate gindi adinc si focusat dar devenim un fel de superfical, superfast multitasking people si productivitatea defapt scade de la asta nu creste, deja in SUA au aparut centre de reabilitare pentru techonolgy addicted people, se duc acolo pe 3 luni de zile in mijlocul unei paduri si se trateaza oameni care sint addicted la tehnologie, parintii duc copii addicted la computer games, 3 luni de zile de tratament costa $27,000.00!
    Apoi au aratat o fata care a scris un articol in ziar despre parintii ei care nu pot trai fara blackberry si texting si ea a trebuit sa faca un contract cu ei sa sa le puna amenzi daca folosesc blackberry in timpul la “family time”…
    Pina la urma concluzia a fost ca daca noi putem “to manage the techonolgy than it can be an asset, if it manages us then it leads to anxiety, stress, depression…”

    • Mda, tehnologia ne inundeaza si ne afecteaza eficienta. eu am un love-hate relationship cu blackberry. M-am invatat sa-l ignor seara si in week-end, dar imi place sa stiu ca oricand pot accesa aproape) orice info.

      Si la Londra s-a deschis o clinica pentru copii dependenti de jocuri. Ii amintesc de existenta ei copilului, cand protesteaza impotriva restrictiilor de timp pe care i le impunem cand sta la computer sau nintendo.

  4. Viorica, foarte frumos ai descris concediul de maternitate :) o prietena imi zicea ca intr-adevar cu al doilea copil e altfel, esti mai increzuta, mai experimentata, nu panichezi la orice stranut suspicios. ea spune ca al doilea il creste “in kaif” :)

    Eu nu pot sa nu ma gandesc si la ceea ce urmeaza dupa concediu de maternitate – iar stresuri si sentiment de vina, sa ma rup intre familie si lucru. da sa nu lucrez nu pot.

  5. aha, asta e ‘lnformation overload’ vasazica.

    DA eu mai intai crezusem ca poate asta e ceva in norma dupa 30, apoi am mers la doctor sa vad poate imi da vreo saptamana de odihna crezand ca ppate sunt supraobosota. EA mi-a prescris o cura cu vitamine si energizante :) Apoi am mai urmat si un curs de asertivitate. Parca atat de grav ca anul trecut nu mai ajunge, da in valuri se mai intampla.

    Stii Viorica, eu tot la copil ma gandeam numai ca in Belgia concediul de maternitate e doar 3 luni si numai numai cu gandul la asta deja ma razgndesc…Aici sau mai intai iti faci o bucatica de cariera/ CV si mai apoi te apuci de copii )de dorit unul dupa altul) renuntand la job am pana merge ultimul la scoala sau ajungi ca mine, cu copil de aprope 6 ani si cu multe multe dubii daca in genere mai vreau inca unul (chiar daca candva imi doream 3). Ar fi poate posibila si varinata cu cariera/ copii da fara extra ajutoare imi pare mai greu de realizat…

    • si eu credeam ca asa e dupa 30. auzisem de la femei mai cu experienta ca dupa pragul respectiv memoria se duce de rapa :) prefer sa cred ca pur si simplu acum sunt mai selectiva si ca mi s-a format un filtru prin care aleg ce sa tin minte si ce sa ignor :) doar ca uneori trebuie de reglat setarile la filtru :))

  6. Nata in Canada e mai bine – 1 an concediu de maternitate platit, dar dupa asta tot e dificil cu cine sa lasi copilul, sa cauti dadaca, sa vina bunica, apoi pe la 3 ani te mai lasa inima sa ii trimiti la gradinita care costa enorm de mult si copiii se imbolnavesc si in lumea asta capitalista nu le prea place sa lipsesti de la serviciu motiv de boala, vad si eu acelasi trend de care spui tu, multe femei mai intii fac cariera, apoi pe la 30-35 copii unul dupa altul si stau acasa citiva ani. Da noi daca am facut primul copil mai devreme oare sa nu mai avem curajul sa o incepem iarasi de la capat?

  7. Chiar eri seara am asistat la un moment exact pe tema asta, sta o mama la karate si asteapta feciorul de la lectie cu o fetita de vreo 3 ani, cu cirlionti si fata de ingeras, zglobie si vesela, fetita timp de 40 min. tot incerca sa atraga atentia mamei intr-un mod frumos, cinta, povestea, incerca sa se aseze linga ea, o dulce, da mama-sa nu si-a luat ochii de la blackberry nici o minuta, imi venea sa ma duc sa ii zmulg blackberry din mina si sa il arunc pe geam si sa ii spun atrage fa atentie copilului ca mesajale ori mai astepta!!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s