crize

De ceva timp deja tot ma gandesc la crizele prin care trecem. Anul acesta e deosebit de incarcat de aceste crize. Prima pe care am avut-o de infruntat a inceput cam un an in urma, dupa ce am implinit 29 de ani si am pasit spre varsta de 30. Acum aceasta criza imi pare sa fi fost cea mai neinsemnata. Cu ea m-am lamurit inainte de a implini 30. Cu cateva luni inainte. Am constatat ca nu face. 30 e ok.

O alta criza tine de cariera mea, de job, de faptul ca lucrul nu-mi aduce satisfactia necesara. Toate proiectele realizate in acest an au fost realizate nu atat datorita muncii depuse, cat in ciuda nedorintei de a munci.  Da, mi se strecoara deseori gandul – “cum ar arata proiectele mele daca nu ma opuneam, ci depuneam eforturile asa cum se cuvine unui angajat constiincios?” Nu ma vad facand ceea ce fac acum pana la pensie. Doamne fereste. Dar problema e ca in domeniul in care sunt acum nu prea am la ce sa cresc si sa aspir. Deci trebuie sa schimb urgent jobul.

O mica problema – o criza mai mare. Cea financiar-economica. Cea care a dus la disponibilizari masive in mai multe sectoare ale economiei. Numarul de joburi pe piata este cu mult mai mic decat acum 2-3 ani si in situatia in care riscul concedierilor este foarte real si poate atinge orice domeniu, nu este tocmai logic sa plec de la un job in care am o oarecare vechime. Pentru ca la un job nou , in cazul daca lucrurile nu merg bine, in caliate de proaspat venit, as ajunge printre primii pe lista victimelor reducerii de cadre.

Iar in afara de criza economica, mai este si un alt factor. Sunt imigranta.  Experienta mea profesionala de acasa nu are mare valoare aici. La pret este experienta locala. Aici o iai de la zero. Deci, ca sa obtin sanse de perspective, ar trebui probabil sa ma reprofilez. Ce as putea face? O intrebare complicata. Ce vreau sa fac? In starea mea de acum raspunsul este “nimic!” Vreau sa stau acasa, sa gatesc, sa fac curat, sa duc copilu la scoala, sa-l aduc de la scoala, sa-mi astept sotul seara cu cina gata. super aspiratii, nu? Multe prietene de-ale mele probabil s-ar dezice de mine, aflandu-le :)

Too much drama? Poate. Cel mai probabil este doar o simpla oboseala morala si epuizare psihica.

Si toate acestea nu i le pot spune lui. Adica pot, dar nu vreau. Nu vreau sa-si faca griji pentru ca si el are destule acum pe cap. Multe si mai stresante decat ale mele. Nici nu vreau sa le expun, pentru ca ma apuca nervii. Imi pare nespus de rau pentru neplacerile prin care trece, dar sper ca impreuna vom trece si peste asta.

Uite asa sezon al crizelor. Feels like the end of an era. Urmeaza ceva nou. Deocamdata necunoscut si din aceasta cauza cam inspaimantator. Dar totul ce se intampla, se intampla spre bine. Rabdare si curaj.

Advertisements

One thought on “crize

  1. Pingback: crisis response: рожденный ползать летать не будет. « caramel bonbon et chocolat

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s