sometimes its hard to follow your heart.

everybody’s bruising… gata. inapoi inainte!

Cariera: De ce da? De ce nu?!

Shoot! N-am reusit sa scriu articolasul meu chair de 8 martie. Busy busy traind si visand. :) Dar despre noi, femeile, putem vorbi oricand, nu? Apu’ iata. O postare despre femeile carora nu le este suficient sa fie mame, sotii si gospodine. Despre femei nesatioase, care pentru a se simti implinite mai au nevoie de o activitate ‘extracuriculara’ sub forma de job si cariera.

Anul trecut, cand am stat vreo 6 luni acasa, am inteles definitiv ca nu am stofa de femeie casnica. Am nevoie sa fac ceva in afara casei nu doar pentru satisfactia si ambitia proprie, ci mai ales pentru echilibrul psihologic si emotional. Al meu si, implicit, al lui si al intregii familii.

Da, uneori copilul imi zice ca i-ar place sa coc paine de casa, asa cum face mama lui Philip. Dar pana si el accepta ca intre paine de casa si vizite la mama la servici, alege a doua optiune. Postarea asta nu este despre balanta dintre cariera si viata de familie. Postarea asta e despre cum crestem pe scara profesionala si de ce ascensiunea in cariera li se da mai greu femeilor decat barbatilor.

Fara regrete

Am citit daunazi un articol despre cele mai raspandite regrete ale oamenilor care isi traiesc ultimele zile, adunate intr-o carte de catre o sora medicala care ingrijeste bolnavii in stadiu terminal.  Ce sa zic. Recent am trait sentimente asemnatoare.  Stiu ce simte un om aflat in standoff cu tipa cu coasa. Am avut ocazia sa ne privim lung una pe alta, ca in jocul “cine clipeste primul”.

O astfel de experienta iti desfunda bine creierii, te face sa privesti altfel la lumea din jur, sa-ti pui intrebari la care pana atunci nu te-ai gandit niciodata, fiind prea absorbit de lucruri mai “relevante” pe moment sau crezand ca ai timp sa indrepti  maine pasii mai strambi de astazi.

De data aceasta tipa m-a lasat sa inving. Dar privind in ochii ei am simtit cu fiecare celula ca prezentul isi justifica pe deplin numele si este intr-adevar un dar. Unic si irepetabil. Viata e ceea ce se intampla ACUM. Ziua de maine nu este garantata pentru nimeni. Ti-o poate fura o masina iesita de dupa colt, un cancer sau un tsunami. Grijile pentru ziua de maine iti rapesc prezentul.

Am tradus mai jos topul celor mai frecvente regrete pe ultima suta de metri, preluate de the Guardian din cartea sus mentionata. Fiind unde sunt azi, sunt privilegiata sa pot spune “Deja vu”… Luckily, pentru mine acestea sunt constatari simtite pe propria piele, ce nu au ajuns sa se transforme in regrete. 

Folclor despre tata nostru

Daca postarea precedenta a fost despre odor, m-am gandit sa scriu si despre sotul meu. De mai demult ma gandeam sa-i dedic un textulet Superman-ului meu, dar imi iese prea personal. De aceea am decis sa ma impart cu mici poezioare despre el, tata nostru, nascocite spontan, inspirate din varii circumstante din rutina* noastra de familie. In fond, folcorul trebuie conservat, nu? :)

Vine de la lucru tata
Si ne-aduce ciocolata.

Tata nostru-i pofticios
Fara dulce cade jos.

Cand oul invata pe gaina

Cred ca fiecare parinte ajunge la un moment sa realizeze, scarpinandu-se la ceafa, ca procesul de educare/invatare e o strada cu sens dublu. Educandu-ne copiii descoperim ca si noi, adultii, avem ce invata de la cei mici. Despre ei, despre noi, despre adevaruri simple aproape uitate in tumultul maturitatii.

Odorul meu e inebunit de origami. Totul a inceput de cand a invatat sa faca avioane si barcute din hartie.  De atunci plierea hartiei a depasit limitele unui hobby si a devenit o adevarata pasiune. Ii cunoaste pe nume pe cei mai vestiti maestri origami, stie de unde se poate de gasit hartie de origami veritabila – Washi, a adunat o colectie decenta de carti despre origami (ultima cantareste peste 2 kg si are 700 de pagini), urmareste pe youtube canalele oficiale ale autorilor preferati, care posteaza regulat video cu modele noi de origami, a invatat cateva cuvinte in japoneza si viseaza sa mergem in vacanta in Japonia.

Modelele pe care le face devin din ce in ce mai complicate si eu ma minunez cata rabdare are – poate sta ore in sir, indoind o foaie de hartie de 15×15 cm in 30 de randuri verticale, orizontale si pe diagonale, ca apoi sa o transforme intr-o sfera, un dragon sau mai stii ce. Cand nu-i reusesc figurile, se enerveaza, da vina pe instructiunile neclare la pasul 231, dar nu renunta.  Se aseaza din nou, examineaza a 10-ea oara pasul 231 si eventual ii reuseste.

This slideshow requires JavaScript.

Invat de la el despre perseverenta si pasiune. Cand esti inarmat cu ele – poti realiza lucruri frumoase.

Pub – casa publica britanica

Vineri seara pub-urile londoneze sunt pline. Corectie. Pub-urile londoneze sunt pline de pe la mijlocul saptamanii, vineri ele devin neincapatoare. Aceste public houses sunt niste mici mecca, destinatia pelerinilor care vin pentru a se inchina sfantului week-end. Pub-uri sunt peste tot. Pana si cea mai retrasa zona rezidentiala are cate un The Crown sau King’s Head, care ii aduna pe localnici la o halba de vorba.

In city, seara dupa 7 sansele sa gasesti vreo masa libera in pub sunt minime. Dar lipsa de locuri la masa nu este o problema pentru londonezii veritabili. Oamenii stau in picioare si se relaxeaza cu paltonul pe brat, geanta pe podea intre picioare si paharul in cealalta mana. 

Sanatoasa si/sau frumoasa

Din prima zi a anului, cand stam inca semi-mahmuri in fata televizorului, imbucand din cozonacul ramas de la Craciun, suntem inundati de publicitati la dvd-uri de fitness cu vedete, programe si produse de slabit, plasture de lasat fumatul si alte inventii, mai mult ori mai putin eficiente, care promit sa ne faca mai sanatosi si mai frumosi. Acum e momentul, cand rezolutiile noastre sunt proaspete, iar noi inca suntem determinati sa le realizam (imediat ce terminam mancarea ce ne-a ramas de la masa de revelion).

Si daca detoxul si asanarea sunt acum in trend, am zis sa scriu in sfarsit despre o bataie de cap de-a mea, amintita in treacat ceva timp in urma – parabenii si fratii lor.

Nu mai tin minte cum am ajuns sa citesc despre parabeni. Pana nu demult nici nu stiam sigur ce reprezinta acestia. Am aflat. Sunt niste conservanti derivati din petrol, utilizati pe larg in industria cosmetica: methylparaben, ethylaparaben, propylparaben, butylparaben.

Am citit in nemarginitul internet despre studii care au depistat urme de parabeni in tumori canceroase. Chiar daca aceste studii au avut lacunele lor, nimeni nu neaga ca parabenii, intr-o anumita concentratie, ne pot modifica echilibrul hormonal. In special acestia pot spori nivelul de estrogen in organism, iar estrogenul este deliciul cancerului mamar. Cred ca nu e de mirare ca dupa o astfel de “descoperire” am decis sa scap de produsele ce contin ingrediente dubioase.